Mare brânză, mare deghizare – două rețete mascate

Am trecut deunăzi prin Parcul Central, plăcut impresionată de armonia pe care a căpătat-o după lucrările de refacere, cu ochii la splendidele flori de toamnă înflorite printre busturile marilor personalități bănățene și jocul fântânilor arteziene ce te îndeamnă să stai un pic s-asculți susurul și clopotele Catedralei de vis-a-vis.

Ei bine, în acest parc, care-i cel mai frumos din Timișoara în acest moment (în opinia mea de căutătoare de locuri liniștite), e o zonă cu multe mese unde domnii în vârstă se adună pentru campionate de table și jocuri de șah. Doar că… ce să vezi, toate scaunele și băncuțele erau ocupate de… brânzeturi. Și zău că mi se păreau delicioase așa, ușor îngândurate, mângâiate de soarele blând al toamnei și aproape de punctul de topire. 😊

Stau un pic să observ, aș juca și eu, dar nu vreau să întrerup. Cașcavalul Sofia juca împotriva finuței Mozzarella Gourmet și un Grand Blue le supraveghea îndeaproape, cu mustăciri albastre ca de bunic care a văzut multe și e mândru de trăsăturile cele mai de preț ale familiei lui: cinste, corectitudine și respect.

Scurt moment de filosofia brânzei, pe baza observațiilor directe de la locul înfruntării:

• Munca și cinstea te fac învingător, indiferent pe ce loc ieși.
• Fără pasiune, viața nu face nicio brânză.
• La începuturi, omul a inventat roata ca să poată să-i dea formă frumoasă cașcavalului.

Trec mai departe și dau să cotesc pe lângă Monumentul Ostașului Român din mijlocul parcului, ca să o iau înspre malul Begăi, dar… aglomerație mare, monșer! de parcă se mutaseră aici toate brânzele și cașcavalurile de la co…aaa, locul aproape de Brașov… Codlea (pe scurt, Delaco), ceea ce nu-i rău, căci bănățeanul adevărat are întotdeauna pe acasă o dărabă de clisă sau șonc și o ceapă roșie pentru brânzeturile de calitate lăsate de capul lor la șpațir*.

– Bun venit la Campionatul Național al Brânzei! îmi urează finuț un mascarpone, mișcându-și capacul cu dungulițe colorate. Aici brânzeturile se iau la întrecere pentru a dovedi că fiecare e cea mai tare. Ne puteți gusta oricând și sperăm că veți rămâne alături de noi. Competiția se desfășoară astfel:

• Proba de lungit brânza fierbinte (cu condiții stricte de participare și echipamente speciale pentru concurenții brânzoși, căci așa-s brânzeturile, se dau tari, dar au suflet de lapte dulce)

• Proba de atletism pentru brânză: rasul viteză și tăiatul la unghi de 90 de grade în grabă.

• Proba de foc a Ne-plictisirii din bucătărie: ce artă poate crea o brânză

• Prezentări de modă: selecția de ambalaje de brânză toamnă-iarnă 2023-2024, cu accentul pe proprietăți precum reciclare și prietenie cu mediul (mare brânză, mare prietenie)

O poftă per minut

Mă trezesc nedumerită. Sunt în patul de acasă, un pisoiaș de ciocolată doarme cu picioarele în sus, lipit de mine, e dimineață și liniștea e profundă.

Și mi-e poftă de ceva cu brânză.

Mmm… pizza aburindă, din care iei o felie și cașcavalul se întinde și tu te-ntinzi cu el, în poftă și plăcere, pateuri cu cremă pufoasă de brânză în aluat de patiserie, sufleu de conopidă cu o pătură crocantă de brânză…

Sau langoși cu o telemea cinstită, care se prăjesc într-un parfum mai intens decât cel de la marile case de modă, cât să atingă sufletește toată scara de bloc sau, și mai bine, toată strada, un cheesecake pufos și aromat, din care iei o gură și ai impresia că, în sfârșit, fericirea te-a atins, brânzoaice sau poale-n brâu crescute-n în castron învelit cu prosoape și împăturite, o omletă aburindă cu cașcaval, când simți că nu ai mâncat de un secol nimic, un sendviș cu cașcaval pe fugă și gândul că fericirea pornește de la lucruri simple și delicioase.

Totul e mai bun cu brânză, o constantă într-o lume aflată într-o continuă schimbare.

Călătorim spre Țara unde nimic nu e ceea ce pare

Ce-ar fi să experimentăm un pic cu niște brânzeturi de calitate și pofte de tot felul, dacă tot vine Halloween-ul și din ce în ce mai multă lume sărbătorește?

Să ne costumăm în ce s-o nimeri, de preferat bucătari-magicieni, să ne suim pe mături, aspiratoare inteligente sau chiar pe brânzeturi și să călătorim un pic în lumea gusturilor uimitoare, în Țara unde nimic nu e ceea ce pare. Să pregătim, așadar, câteva preparate mascate.

Un cheesecake mascat în tort

Să începem cu un tort cinstit, ca pentru mine de la mine, în amintirea vremurilor când eram mică și oamenii din jurul meu mă sărbătoreau doar pe mine de Halloween.

Am avut de înfruntat multe obstacole în realizarea lui, se voia tort, dar a ieșit un cheesecake cu blat umed de morcovi și nucă, cu cremă din brânzeturi Delaco – mascarpone, brânză proaspătă și frișcă cu batoane de marțipan ras.

Un tort mascat, deci.

Dar parcă nu e suficient.

Pizza-Tiramisu, Tiramisu-Pizza

Știți cuvântul cheie din schița Două loturi a lui Caragiale?

Viceversa!

Ce-ar fi dacă am masca o pizza sub formă de tiramisu și un tiramisu sub formă de pizza?

Pentru pizza tiramisu, am pregătit un aluat de pizza, doar că l-am îndulcit: 135 ml apă, drojdie, un pic de sare, zahăr de vanilat de Bourbon (pentru că are cel mai bun gust), o lingură de zahăr, o lingură și jumătate de ulei și 260 grame făină. L-am frământat, mângâiat, spus povești de groază, apoi l-am întins cât de subțirel am putut, l-am tăiat sub formă de cerc, rezultând trei bucăți, pe care le-am copt apoi.

Cele trei mini-pizza, care ar putea fi confundate și cu niște tarte simpatice, le-am însiropat cu o delicioasă cafea îndulcită, le-am uns apoi cu o cremă de ciocolată și am preparat o cremă din mascarpone Delaco, frișcă, zahăr pudră și esență de vanilie. Le-am decorat cu bombonele, ciocolată și frunze de mentă, cât să maschez tiramisu-ul din pizza. 😁

Trecând mai departe în călătoria deghizărilor și transformărilor, am purces la a prepara… viceversa, adică un tiramisu-pizza.

Un tiramisu cinstit nu se poate fără pișcoturi, așa că am stat în cumpănă un pic. Am concluzionat că cel mai bine ar fi un aluat ca de paste, care să reziste la scufundarea ulterioară în compoziția de brânzeturi, a la tiramisu. Un aluat simplu, din făină, apă, sare și ou, pe care l pot rula ușor și să-l umplu cu compoziție de pizza. Practic, niște ”pișcoturi” mascate în rulouri de pizza, umplute cu sos de roșii, oregano, Mozzarella Delaco rasă, măsline, ceapă, mușchiuleț de porc și șuncă. Le-am copt, le-am lăsat să se răcească, apoi le-am tăiat mai mic, în bucăți cât de cât egale, așezându-le pe fundul tăvii.

Am pregătit apoi o compoziție din mascarpone, smântână de gătit, restul de la Mozzarella Gourmet rămas de la ”pișcoturi”, cașcaval Sofia ras, sare, piper și usturoi. Le-am blenduit și aș fi mâncat sosul ăsta pe felii de ardei proaspăt (nu pot nega că nu s-a întâmplat nimic), apoi am adăugat 10 grame de gelatină hidratată. Am adăugat compoziția peste ”pișcoturile” culcate în tavă și am lăsat totul în congelator pentru jumătate de oră și în frigider peste noapte, deși nu e neapărat necesar un timp atât de lung pentru ca gelatina să se închege.

A rezultat o pizza deghizată în tiramisu extrem de înfricoșătoare, dar absolut delicioasă. Practic, un tiramisu-pizza care merge perfect ca aperitiv la o masă cu prietenii și familia într-o zi cu semnificație aparte. Nu mai zic că ar fi o activitate plăcută pentru cei mici să decoreze minunăția deghizată, plinăăă de brânzeturi și proteină.

*regionalism provenit din germană, unde spazieren înseamnă plimbare

Pentru SuperBlog 2023