Atât de fresh, simți și tu?

Simt miros de zăpadă.

Lorelai Gilmore

Poate că ți-e cunoscută replica, mai ales dacă ai fost mic/ă prin anii 2000, când a fost lansat serialul Fetele Gilmore, pe vremea când nu existau platforme de streaming și trebuia musai să fii în fața televizorului la o anumită oră, într-o anumită zi, ca să nu ratezi niciun episod din serialele preferate.

Fetele Gilmore e unul dintre serialele mele preferate, când sunt tristă sau am insomnii, mereu revin la acest serial, iar Lorelai Gilmore, privită cu mintea mea de acum, e o femeie de admirat.

Pentru cei cărora nu le este cunoscut serialul, familia Gilmore este foarte înstărită, una dintre familiile fondatoare ale națiunii americane, și are o singură fiică – frumoasa, inteligenta, amuzanta, rebela Lorelai. La vârsta de 16 ani, aceasta nu a mai suportat rigorile și mediul superficial în care trăia, a plecat de acasă, însărcinată fiind, și a renunțat la tot – bani, statut social, confort, siguranță. A muncit, a avut grijă de copila ei și i-a oferit o casă, dar, mai ales, iubire, grijă și libertate, știind cum să fie nu doar o mamă grozavă pentru fiica ei, ci și cea mai bună prietenă a ei.

Pe lângă atitudinea asta de super femeie și super mamă, Lorelai este și o super iubitoare de zăpadă, considerând zilele în care ninge magice, capabile să facă din viața obișnuită o poveste minunată.

Ba chiar se simte atât de legată magia zilelor albe de iarnă încât poate simți, înainte de a avea loc, parfumul zăpezii – aerul rece și uscat care umple plămânii, serenitatea pe care o capătă lumea în așteptarea fulgilor albi, înflorirea senzației că ceva extraordinar urmează să se întâmple.

Așa mă simt și eu zilele astea. Nu simt miros de zăpadă, slavă cerului, primăvara asta precoce cu 20 de grade la final de februarie nu-mi displace, ba din contră, mă însuflețește și mă face să-mi doresc să petrec timp în natură, dar simt ceva în aer.

Ceva provocator, ritmat, creativ, solicitant, intens.

Fresh.

Ca rufele uscate vara la soare.

Ca prima gură de apă atunci când ți-e foarte sete.

Ca așternuturile curate după o zi lungă.

Simt miros de competiție.

Poate că ați ghicit despre ce e vorba.

Așa cum e tradiția de mulți ani încoace, la 1 martie începe o nouă ediție de primăvară a celei mai longevive competiții de blogging din România, SuperBlog, și o să particip și eu, având un singur obiectiv mare și lat: să scriu la toate probele. Mereu zic că fac asta și ceva se întâmplă; ba am idei, dar nu am timp, ba am timp, dar nu-mi găsesc inspirația, ba încep să scriu și se face, ca prin minune, aproape miezul nopții, cu 5 minute înainte de termenul limită și mă las păgubașă.

Să fie aceasta primăvara în care se aliniază astrele, energiile bune mă învăluie, tripleta de ispite somn-seriale-căzut pe gânduri e ținută sub control astfel încât să trec cu brio prin toate etapele acestui maraton de blogging pentru a ajunge la mult râvnitul statut de finalist Spring SuperBlog?

Vedem împreună ce va fi.

Până una-alta…

Fresh content, fresh vibes!