Cum să inveți din greșeli – prima mea pască

Intenția mea pentru astăzi era să scriu despre cum am pregătit pentru sărbătorile de Paște din acest an prima pască făcută de mine de la zero și cum a ieșit perfectă și frumoasă, frământată cu făină de cea mai bună calitate, din grâu românesc, făină 000 Băneasa.

Dar socoteala din gând nu se potrivește cu cea din bucătărie pentru că… tehnica mea de a mânui un aluat bine dospit lasă de dorit. Promit, însă, să mă ”antrenez” până la anul în prepararea de dulciuri tradiționale cu făină pentru cozonac Băneasa și să ajung să pregătesc o pască nu doar gustoasă, ci și arătoasă. 😀

Iubesc prăjiturile, dar evit să fac dulciuri care necesită aluat frământat. Evit e mult spus, nu am făcut niciodată cozonac sau pască. În schimb, mă înțeleg bine cu pandișpanurile, blaturile de tort, brioșele, checurile, adică prăjiturile pentru care se folosește praful de copt ca agent de afânare. Nu știu de ce mi-am refuzat până acum experiența de a frământa un aluat cu drojdie, probabil pentru că mi-a plăcut întotdeauna mai mult să privesc cum două mâini harnice, fie ale mamei, fie ale bunicii, strângeau în mâini, întindeau și băteau de zor pasta moale din făină, lapte, ouă, unt și arome care avea să devină bucuria întregii familii și a tuturor musafirilor la sărbătorile pascale. Eu mai mult cu privitul și spălatul vaselor de după.

5 arome de ceaiuri numai bune pentru serile reci de iarnă

Brrrrr!!

Săptămâna trecută a nins pentru prima oară în această iarnă în Timișoara, spulberându-mi speranța că va fi o iarnă blândă.

La tv și în filme, când ninge, oamenii stau în casă, îmbrăcați în haine tricotate, cu pături pufoase pe picioare, beau ceai sau ciocolată fierbinte, citesc și par fericiți. În filme, oamenii singuri, tineri și frumoși rămân blocați din cauza zăpezii în locuri în care nu ar merge de obicei și așa își întâlnesc marea iubire a vieții lor.

În viața reală, zăpada se transformă în mocirlă și totul devine gri-negru, mâinile, nasul și urechile îngheață, calci în vreo baltă-două-trei, te stropește o mașină grăbită la semafor, țurțurii te pândesc de sus, faci patinaj artistic pe unde te aștepți mai puțin și ajungi acasă cu dorința să te faci una cu patul, în timp ce bei ceva fierbinte. De regulă, ceai sau ciocolată caldă.

De când a venit frigul, de prin octombrie, mi-am făcut ”stocul” de ceaiuri, toate de la Fares Orăștie, și am încercat destul de multe sortimente. Zic multe pentru că, în ultimii ani, am băut doar ceai de mentă neîndulcit, fiind singurul care îmi complimenta stările de spirit. În ultimele luni, însă, mi-am dorit să fac o schimbare și să-mi mai recalibrez simțurile ”mentolate” de preabuna mentă de atât amar de vreme.

Pentru că Fares Orăștie, unul dintre brandurile românești cu tradiție împlinește 93 ani, propun să vorbim astăzi despre unele dintre cele mai apreciate produse de la ei – ceaiurile de fructe – aromate, parfumate, o încântare pentru toate simțurile, mai ales în miezul iernii, când o cană de ceai fierbinte cu o mireasmă deosebită este una dintre marile mici plăceri ale vieții.

Din 1929 și până astăzi, Fares Orăștie a devenit un brand de tradiție pentru România și reușește să aducă natura și puterile vindecătoare și revigorante ale plantelor ei în casele românilor, continuând misiunea începută de farmacistul vizionar Andrei Farago, fondatorul companiei, de a fi aproape de oameni, ajutând și ocrotind.

Puține sunt brandurile românești care au avut continuitate și au reușit să reziste la proba timpului, iar celebrarea a 93 de ani pe piața românească mi se pare grăitor pentru ceea ce reprezintă Fares Orăștie – tradiție și sănătate din inima Daciei.

Astăzi vă aduc în atenție cinci arome de ceaiuri de la Fares Orăștie bune-bune de tot, care să compenseze pentru faptul că a nins, nu ne-am petrecut ziua în pături pufoase și nici nu ne-am întâlnit marea iubire în jocul fulgilor de nea, dar merităm să ne răsfățăm singuri cu o ceașcă fierbinte și aromată de ceai în această seară liniștită.

(Aproape) Totul despre Etolia, cafeaua stărilor de bine

Îmi place să cred despre mine că sunt un om cu gusturi clar definite, dar deschis la noutăți. Știu foarte clar ce îmi place, apreciez cel mai mult lucrurile simple, respect gusturile celor din jur și mă bucur de fiecare dată când îmi apare în cale ceva care să mă facă să folosesc cuvinte precum ”extraordinar” sau ”minunat” pentru că astfel de ocazii sunt rare. Cafeaua Etolia este una dintre aceste rare descoperiri, iar parfumul și aroma ei mi-au desfătat simțurile, lăsându-mă uimită de cât de gustoasă și delicioasă poate fi o simplă cafea, reinventând, pentru mine, felul în care trebuie să fie o cafea.

Cafeaua Etolia a fost de-a dreptul o revelație care mi-a retrezit interesul pentru aroma învăluitoare a băuturii fierbinți, după ce mulți ani nu m-am apropiat de cafea pentru că tot ceea ce încercam mi se părea că are gust ars, amar, prea pământiu, care îmi făcea rău și sfârșeam prin a regreta că am băut. Însă Etolia e specială, are note delicioase de nuci și ciocolată, particularitate care o duce subtil înspre ideea de desert fără prea multe calorii și, să fim serioși, cine nu își dorește așa ceva? În plus, aroma ei e senzațională, e un parfum echilibrat, dar intens, care persistă în prospețime și te învăluie de la prima deschidere a cutiei de cafea și până la ultima gură băută pe fugă.