Povestea unui festival care nu trebuie să moară – Revolution Festival 2019

Când vorbim de evenimente de mari anvergură, sunt câteva orașe din România care au reușit să se așeze pe harta celor mai îndrăgite destinații europene pentru entertainment și timp liber de calitate.

Dacă nu punem Bucureștiul la socoteală, care a deținut monopolul de concerte, festivaluri și alte evenimente importante până în urmă cu câțiva ani, în orașele mari au apărut câteva super-festivaluri care atrag anual sute de mii de oameni. Din nefericire, Timișoara nu are încă un festival-monstru cu artiști de renume internațional și spectatori de ordinul sutelor de mii, în condițiile în care urmează să fie Capitală Culturală Europeană în 2021 și toate autoritățile locale ar trebui să conlucreze la agenda culturală anuală și să încurajeze inițiativele private, cum este cazul Revolution Festival.

În România, cele mai importante festivaluri din 2019 au avut loc, așa cum se întâmplă de câțiva ani încoace, la Sibiu, Cluj și la Constanța, pe plajă. Sigur, nu e anul gata, dar evenimentele mari se organizează în sezonul cald și cum ne apropiem vertiginos de sfârșitul acestei veri mofturoase, putem deja să facem un top al festivalurilor din țară.

Sibiul, de exemplu, care este și fostă Capitală Culturală Europeană în 2007, are Festivalul Internațional de Teatru, care ține 10 zile, are câteva mii de invitați din câteva zeci de țări, câteva sute de evenimente (aproximativ 50 de evenimente pe zi!!), și o medie de 70.000 de spectatori pe zi.

Clujul e pus pe harta europeană a festivalurilor care fac furori de Electric Castle și de Untold. Electric Castle 2019 a însemnat peste 200.000 de spectatori în 5 zile de festival, iar Untold a reunit la Cluj Napoca un total aproximativ de 370.000 de spectatori, indubital devenind cel mai important festival din România și unul dintre cele mai grandioase din Europa de sud-est. Citește în continuare „Povestea unui festival care nu trebuie să moară – Revolution Festival 2019”

#Scriindă. 29. Muzica sângelui scurs la Timișoara

Cum ar fi fost dacă România ar fi rămas monarhie constituțională până în zilele noastre? Probabil greu și foarte greu, dat fiind că secolul XX a fost unul cu războaie mondiale, crize economice, suișuri și coborâșuri, dar cred că România ar fi avut mai multă stabilitate și libertate. Bunicii și părinții noștri poate că ar fi crescut altfel într-o țară în care drepturile și libertățile fundamentale sunt respectate, în care poți să-ți expui o părere fără să stai cu frica în sân că un securist te va auzi și-ți va face viața un chin. Poate că românii ar fi avut altă mentalitate, dacă nu ar fi făcut foamea și nu ar fi stat pe întuneric seară de seară, poate că dreptul de a ieși din țară și a călători prin lume i-ar fi făcut mai deschiși și mai toleranți. Poate că pluralismul politic și toți liderii politici și intelectualii care au sfârșit în temnițele comuniste ar fi făcut diferența într-o Românie regală. Poate că practicarea economiei de piață timp de mai multe decenii ar fi ajutat la clădirea unei situații economice net superioare față de ceea ce avem azi, după comunism, post comunism și neo-comunism.

Dincolo de ceea ce România ar fi meritat și ar fi putut avea, se află realitatea comunistă. România a zăcut sub greutatea comunismului câteva decenii. Istoricii spun că alegerile din 1946, când comuniștii au câștigat detașat puterea cu 84% din voturi, sunt cea mai mare fraudă electorală din istoria României. Cert e că România a zăcut sub comunism până în 1989, când contextul internațional a devenit favorabil unei schimbări majore și românii au simțit că trebuie să iasă în stradă pentru un viitor mai bun.

Revoluția anticomunistă din decembrie 1989 a început la Timișoara. Parlamentarii din zilele noastre susțin că a început la Iași, dar probabil ei erau prea ocupați în acele zile de dinaintea Crăciunului lui ’89 pentru a ști despre măcelul de la Timișoara. Ei nu au de unde să știe despre agitația, speranța și credința timișorenilor care erau împușcați pe străzi. Ei nu au de unde să știe despre trupurile timișorenilor uciși la ordinele liderilor comuniști, transportate pe ascuns la București și aruncate în gropi comune, pentru a șterge urmele. Ei, parlamentarii, nu știu, nu știu multe și e o mare problemă că nu știu.

Însă artiștii români știu și simt. Muzica este vocea adevărului, iar cântecele dedicate oamenilor jertifiți pentru libertatea poporului român sunt adevărate ode ale durerii. Zilele trecute am amintit despre Gion, cântărețul din Bucureștiul interbelic, care invoca Timișoara cu patos pentru că era locul de unde provenea verișoara, ”cea mai frumoasă și mai mândră dintre femei”. Astăzi, voi încerca să fac o listă a pieselor dedicate Timișoarei revoluționare, însângerate și îndurerate. Citește în continuare „#Scriindă. 29. Muzica sângelui scurs la Timișoara”

#Scriindă. 14. Piața lucrurilor care nu pot fi cumpărate cu bani

Îmi plac piețele. Îmi plac piețele încă de când eram copil, pentru că erau pline primăvara de iepurași albi și pufoși, de pui gălăgioși, flori și coșuri împletite.

Agitație, oameni, legume și fructe colorate înșirate pe tarabe ca într-un tablou vesel, pictat de un pictor trist. Cumpărători grăbiți, freamăt, zumzet din sute de conversații ce au loc simultan. Vreme, prețuri, mâncare, rețete, drumuri, familii, plecări, reveniri, drame și finaluri fericite, toate își găsesc loc într-un piață.

În una dintre piețele modernizate din oraș, care arată acum mai degrabă ca un supermarket înălțat pe două etaje, o bătrânică mi-a zâmbit ștrengărește când ne-am intersectat în fața scărilor rulante. Apoi, ne-am reîntâlnit la o tarabă unde se vindea pepene galben, când vânzătorul îi înmâna o sacoșă care valora ”…și 10 bani”. Tranzacția se făcuse, bătrânica dăduse o bancnotă, vânzătorul îi returnase restul și negoțul părea pe încheiate. Dar bătrânica rămăsese în loc și scotocise în portofel până dăduse de o monedă de 10 bani. Cu același zâmbet ștrengăresc pe care mi-l dăruise și mie mai devreme, îi întinsese moneda vânzătorului: ”Datoria-i datorie, nu?”. Citește în continuare „#Scriindă. 14. Piața lucrurilor care nu pot fi cumpărate cu bani”