#Scriindă. 29. Muzica sângelui scurs la Timișoara

Cum ar fi fost dacă România ar fi rămas monarhie constituțională până în zilele noastre? Probabil greu și foarte greu, dat fiind că secolul XX a fost unul cu războaie mondiale, crize economice, suișuri și coborâșuri, dar cred că România ar fi avut mai multă stabilitate și libertate. Bunicii și părinții noștri poate că ar fi crescut altfel într-o țară în care drepturile și libertățile fundamentale sunt respectate, în care poți să-ți expui o părere fără să stai cu frica în sân că un securist te va auzi și-ți va face viața un chin. Poate că românii ar fi avut altă mentalitate, dacă nu ar fi făcut foamea și nu ar fi stat pe întuneric seară de seară, poate că dreptul de a ieși din țară și a călători prin lume i-ar fi făcut mai deschiși și mai toleranți. Poate că pluralismul politic și toți liderii politici și intelectualii care au sfârșit în temnițele comuniste ar fi făcut diferența într-o Românie regală. Poate că practicarea economiei de piață timp de mai multe decenii ar fi ajutat la clădirea unei situații economice net superioare față de ceea ce avem azi, după comunism, post comunism și neo-comunism.

Dincolo de ceea ce România ar fi meritat și ar fi putut avea, se află realitatea comunistă. România a zăcut sub greutatea comunismului câteva decenii. Istoricii spun că alegerile din 1946, când comuniștii au câștigat detașat puterea cu 84% din voturi, sunt cea mai mare fraudă electorală din istoria României. Cert e că România a zăcut sub comunism până în 1989, când contextul internațional a devenit favorabil unei schimbări majore și românii au simțit că trebuie să iasă în stradă pentru un viitor mai bun.

Revoluția anticomunistă din decembrie 1989 a început la Timișoara. Parlamentarii din zilele noastre susțin că a început la Iași, dar probabil ei erau prea ocupați în acele zile de dinaintea Crăciunului lui ’89 pentru a ști despre măcelul de la Timișoara. Ei nu au de unde să știe despre agitația, speranța și credința timișorenilor care erau împușcați pe străzi. Ei nu au de unde să știe despre trupurile timișorenilor uciși la ordinele liderilor comuniști, transportate pe ascuns la București și aruncate în gropi comune, pentru a șterge urmele. Ei, parlamentarii, nu știu, nu știu multe și e o mare problemă că nu știu.

Însă artiștii români știu și simt. Muzica este vocea adevărului, iar cântecele dedicate oamenilor jertifiți pentru libertatea poporului român sunt adevărate ode ale durerii. Zilele trecute am amintit despre Gion, cântărețul din Bucureștiul interbelic, care invoca Timișoara cu patos pentru că era locul de unde provenea verișoara, ”cea mai frumoasă și mai mândră dintre femei”. Astăzi, voi încerca să fac o listă a pieselor dedicate Timișoarei revoluționare, însângerate și îndurerate.

#Scriindă. 10. O piesă de odinioară cu Timișoara

Să ne imaginăm următorul scenariu:

Suntem în care an vreți voi al deceniului 3 din secolul al XX-lea. Bine, să evităm totuși marea criză economică ce a ținut până în 1933 și nici să nimerim în anul în care începe cel de-Al Doilea Război Mondial nu-i înțelept.

Să zicem că suntem undeva între 1935-1936, în capitala Regatului României, pe o terasă la șosea. Bem vin alb din pahare de cristal cu picior înalt și ne bucurăm de freamătul orașului dintr-o sâmbătă de iulie.

În jur, sunt doamne îmbrăcate elegant în rochii de tip clopot și corset, asortate cu pălării rafinate în culori pastelate, decorate cu dantelă fină și bijuterii prețioase. Însoțite de domni galanți în costume atent croite, cu pălării de fetru și bastoane, doamnele sunt ajutate cu gesturi largi să coboare din trăsuri. În aer, se împletesc miresme de parfumuri franțuzești cu clinchete de tacâmuri, râsete melodioase de femei și voci groase de bărbați.

Cinci melodii extraordinare ale artiștilor de la JazzTM 2019

JazzTM 2019 readuce muzica inimilor în inima Timișoarei.

JazzTM, cel mai important festival muzical al Timișoarei și parte componentă a identității culturale a orașului, promite și în 2019, între 5 și 7 iulie, un regal de muzici, emoții și talent în zona centrală a Timișoarei, care va fi împânzită de nu mai puțin de patru scene pe care vor urca invitați de renume internațional.

Piața Victoriei, Strada Victor Vlad Delamarina, Strada Dimitrie Cantemir, Strada Fără Nume și câteva localuri din Timișoara (Aether, Klapka, Garage Cafe) sunt spațiile care vor găzdui scenele celei de-a șaptea ediții JazzTM.

După ediția magică din 2018, la care a fost prezent și legendarul Gregory Porter, JazzTM 2019 are și în acest an invitați al căror talent va face ca centrul Timișoarei să fie învăluit în acordurile muzicii de calitate, iar printre aceștia se numără: Jazzmeia Horn, Laura Mvula, Ala.ni, Tank & TheBangas, Aron Ottignon, Ineffable, Yussef Dayes, Ishmael Ensemble și alții.

La fel ca anul trecut, ca un mic preview a ceea ce JazzTM va oferi publicului amator de muzică bună, am făcut o scurtă selecție a pieselor care mi-au rămas în minte, în suflet și-n playlistul de favorite.