Idee, trasee, muze și muzee. Noaptea Muzeelor 2019 la Timișoara

Peste 3000 de muzee, 30 de țări, milioane de vizitatori. Câteva mii de evenimente în întreaga Europă într-o singură noapte. Cam așa s-ar putea descrie Noaptea Europeană a Muzeelor, eveniment care, din 2005 și până astăzi, transformă noaptea de 18 spre 19 mai într-o mare sărbătoare culturală.

Pe scurt, de Noaptea Europeană a Muzeelor, muzeele lasă intrarea liberă și își prelungesc programul până târziu în noapte. Milioane de oameni vin, cu mic și mare, să viziteze și să participe la evenimentele atent pregătite. Pare o combinație atât de bună, încât nu rămâne decât să ne întrebăm de ce nu este repetată mai des.

Noaptea Muzeelor 2019 nu avea cum să ocolească Timișoara, viitoarea capitală culturală europeană din 2021. La Timișoara, cea de-a 15-a ediție a Nopții Europene a Muzeelor anunță o serie de evenimente care mai de care mai interesante, pregătite de principalele instituții muzeale din oraș și de câteva galerii de artă, la care se adaugă inițiativele BCR și Nokia, cu Școala de bani, respectiv, cu o expoziție dedicată telecomunicațiilor.

Despre Noaptea Muzeelor 2018 la Timișoara am scris aici și a fost extrem de plăcut să văd că timișorenii au venit într-un număr atât de mare, că a fost plin de părinți și bunici cu copii de mână și că atmosfera generală a fost animată de curiozitate și interes.

Dacă ediția Noaptea Muzeelor 2019 la Timișoara va întrece aștepările și va fi chiar mai bună decât cea din 2018, rămâne de văzut. Cert e că oferta evenimentelor pregătite e una diversă și, negreșit, muzele din muzee doresc să fie descoperite în noaptea dedicată lor.

Programul Noaptea Muzeelor 2019 la Timișoara

Noaptea Muzeelor 2019 Timișoara aduce în scenă următorii actori culturali: Muzeul Satului Bănățean, Muzeul de Artă Timișoara, Muzeul Național al Banatului, Casa Artelor, Galeria Calina, Galeria Jecza. La aceștia, se adaugă inițiativele private Nokia și BCR.

Reclame

Viața mea pe net de Alexandra Ares

Trebuie să recunosc că sunt un om care găsește plăcere în multe lucruri mici. Din când în când, cumpăr pantofi cu toc pe care știu că nu o să-i port niciodată, colecționez reviste de fashion și beauty pe care le răsfoiesc în timp ce mănânc ciocolată la ore scandaloase și îmi plac cărțile cu eroine moderne, urbane, anxioase, dilematice, efervescente și amuzante.

Așa că, atunci când am început să citesc Viața mea pe net de Alexandra Ares, o carte despre o tânără ajunsă la New York în căutarea succesului, am știut că nu am cum să mă desprind de ea până nu o termin. De altfel, Viața mea pe net e ușor de citit pentru că e scrisă într-un mod delicios, e amuzantă, ironică, ritmată și imprevizibilă, cu toate că vorbește despre cele mai serioase chestiuni ale vremurilor noastre – influența internetului în viața omului modern și însingurarea, care poate afecta sănătatea psihică.

Viața mea pe net de Alexandra Ares poate fi găsită pe site-ul Editurii Polirom.

Motivele care m-au făcut curioasă și m-au determinat să citesc Viața mea pe net, un roman al unei scriitoare de origine română ce locuiește în America, sunt nominalizările la unele dintre cele mai importante premii din Statele Unite ale Americii pe care această carte le-a primit, respectiv, plăcerea de a observa cum se oglindește societatea americană în viziunea unei scriitoare cu un suflu literar proaspăt.

Adesea

În cartierul în care locuiesc e prea multă liniște și prea mult spațiu.

E multă liniște. Atât de multă liniște încât știu pe de rost toate posibilele sunete care pot sparge liniștea. Trenurile de călători care sosesc din patru în patru ore, începând cu 5:40 dimineața, și-și anunță venirea cu goarna prietenoasă. Trenurile încărcate cu marfă a căror roți schelălăie și plâng sub greutatea de mastodont, macaralele de la mare depărtare, care plesnesc plăci de beton între ele, ca și când ar bate din palme.

Portiere trântite la ore fixe, roți de cărucioare care înaintează cu greu pe trotuarele denivelate numai în zilele cu soare, după ora 5, când apar și tații în peisaj, mergând cu nasul în telefonul mobil.

Fazanii care cântă înfundat când cred că nu-i vede nimeni și se înalță în zboruri scurte când vreo mașină apare silențioasă ca o pisică pe drumul asfaltat ca în palmă.Ciorile care încearcă să spargă nuci tinere izbindu-le de asfalt, graurii care vin să fure fructele verii încă nepârguite și sunt goniți de fiecare dată de sunetul clopotului dintr-o curte vecină și de un ”huuuușșșș” prelung. Bufnița care stă mohorâtă pe un schelet vai mama lui de copac și cântă câte un ”buhuhu” de jale și de dor.

În orașul în floare, Bookfest Timișoara e sărbătoare

Bookfest 2019 aduce la Timișoara 25.000 de cărți și, pare-mi-se, va egala numărul de copaci înfloriți din oraș. Cum vântul s-a tot dat în stambă în ultimele zile, la Timișoara a plouat cu petale mici, albe, diafane. Organizatorii de la Bookfest, probabil inspirați de acest fenomen idilic, promit o ploaie deasă, lungă și mănoasă de reduceri de prețuri între 10 și 80% la volumele celor aproximativ 40 de expozanți.

Salonul de Carte Bookfest dă startul evenimentelor din 2019 printr-o primă ediție organizată la Timișoara. Între 4 și 7 aprilie, orașul așterne covor de petale pentru cititorii timișoreni până la Centrul Regional de Afaceri, situat pe Bulevardul Eroilor de la Tisa, 22, locul unde drumul arborilor în floare se intersectează cu oferta cărților pentru toate gusturile.

Sursă: http://bookfest.ro/

Ediția 2019 Bookfest Timișoara se anunță de-a dreptul plină și înfloritoare din mai multe motive.

Grădina cu Fluturi de Dot Hutchison – romanul zborurilor frânte

Grădina cu Fluturi de Dot Hutchison ar putea fi un compediu de factură naturalistă despre fluturi și plante. Ar putea fi, la fel de bine, un tratat filosofic despre efemeritatea vieții, cu fluturii drept simbol pentru ”memento mori!” (”Amintește-ți că vei muri!”). Dar nu e. În ciuda titlului liniștitor, Grădina cu Fluturi de Dot Hutchison este un roman horror, psihologic și polițist despre salvare, frumusețe și moarte.

Grădina cu Fluturi de Dot Hutchison este primul volum din ceea ce e deocamdată trilogia Colecționarul (este așteptată lansarea volumului cu numărul 4 în decursul acestui an), începută în 2016, completată de volumele Trandafiri de mai și Copiii verii. În România, romanul a fost publicat în 2018, la Editura Herg Benet, colecția Passport, în traducerea Cristinei Nemerovschi și este, deocamdată, singurul din actuala trilogie tradus în românește.

Romanul Grădina cu Fluturi este construit într-un mod foarte original pentru genul horror, care se axează, în general, pe urmărirea pas cu pas a personajului negativ, care comite crime, abuzuri și alte nelegiuiri. Aici, o victimă, suspectată de a fi complicele criminalului, capătă rol de personaj narator și povestea este recompusă din punctul ei de vedere, prin amintirile sale.

Scriitoarea Dot Hutchison apelează la tehnica bulgărelui de zăpadă pentru a introduce treptat cititorul în universul artificial și morbid creat de Grădinar – o grădină spațioasă, împodobită cu o gamă largă de soiuri de plante și copaci, unde se află, tăinuite, dormitoarele Fluturilor, denumirea dată de către Grădinar tinerelor răpite, pe a căror viață se va face stăpân.

Între prima dată și acum, doar ruine

Se spune că prima dată nu se uită niciodată. Și chiar așa e. Cum să uiți clipa în care viața palpită a schimbare și un văl de mister se surpă în fața ta? Cum să uiți emoția pe care doar unicitatea momentului ți-o poate dărui? Cum să uiți momente fără să uiți de tine?

În una dintre ultimele ierni ale secolului al XX-lea, am avut parte de o prima dată fascinantă. Era prin anul 1998 sau 1999, într-o vacanță de iarnă cu noiane de zăpezi aproape cât mine de înalte, drumuri blocate și trotuare pe care oamenii circulau doar în șir indian, unul câte unul, ca pe potecile ce șerpuiesc prin munți.

Înfofolită în haine pufoase și cu o căciulă tricotată, care îmi dezvelea doar ochii și nasul, căciulă pe care o avea orice copil român care a copilărit în anii `90, ca de astronaut cu coadă de elefant și ciucur, am fost dusă de mână de bunicul meu la biblioteca din cartier.

Sursă foto: http://mrsbuburuzu.blogspot.com/

Mica publicitate, o miniatură a lumii mari

Reportaj imaginar. O lume neconectată de mica publicitate

Școala Tăinuitorilor de Informații este una dintre cele mai contestate instituții din vremurile noastre, dar și una extrem de necesară. Anual, prin intermediul ei, oamenii din lumea întreagă reușesc să obțină bani frumoși pe lucrurile nefolositoare din case și dulapuri sau să-și cumpere imobiliare și mobilier, să-și găsească locuri de muncă, autoturisme sau chiar parteneri de viață.

Însă ceea ce este extrem de util majorității, devine o corvoadă pentru cei care fac posibile toate tranzacțiile lumii – ucenicii informatori. Odată intrați în tagma informatorilor, traiul tinerilor recrutați încă de pe băncile școlilor generale devine un chin zilnic. Informatorii în devenire sunt antrenați în cele mai grele condiții psihice și sunt văzuți ca simple instrumente umane de perpetuare a mesajelor de vânzare-cumpărare.

Rolul ucenicilor informatori diferă în funcție de ramura în care sunt repartizați. Culegătorii trebuie să colinde zilnic orașul la pas și să găsească toți oamenii care vor să vândă sau să cumpere ceva. Tăinuitorii sunt cei care memorează informațiile culese și sunt obligați să le înmagazineze în propria memorie de lungă durată, până când produsele sunt tranzacționate. Apoi, când afacerea este încheiată, începe procesul invers, de ștergere a memoriei unui tăinuitor, care, cel mai adesea, este ajutat de substanțe chimice. În timp, aceste substanțe ajung să-i slăbească sistemul imunitar atât de tare, încât aceștia răcesc chiar și de la curentul produs de aripile unei muște.

Sute de tineri intră anual în tagma informatorilor fie din proprie inițiativă, fie obligați de legile în rigoare. După ce le este testată capacitatea de memorare sau instinctele de orientare, un rezultat bun poate însemna sfârșitul vieții așa cum o știau până atunci și începutul sfârșitului – înrolarea în armata de informatori de la Înalta Curte de Tranzacționare, pentru a fi liant între oamenii lumii.

Un program zilnic infernal

La Școala Tăinuitorilor de Informații, dimineața de marți este una care începe târziu în fiecare săptămână. După un antrenament de 72 de ore neîntrerupte în care se memorează informațiile ce au fost adunate de culegători, tăinuitorii au nevoie de un maraton de somn. Medicii spun că, dacă organismele lor nu ar lua această binevenită pauză de odihnă prelungită, creierul lor ar face, pur și simplu, implozie.