Viața nisipului trandafiriu. Beduinii deșertului iordanian

În jurul lor, totul are culoarea prăfuită a cenușei de trandafiri. Stânci, chei înguste, arcade naturale, peșteri, nisip. Totul e roșiatic, ca și când aici ar fi fost cea mai mare grădină cu trandafiri din univers și soarele i-a ars până când, din cenușa lor, s-a format deșertul de astăzi. Roșiatic, ca și când un pictor beat ar fi scăpat un borcan cât o planetă mai mică de pigment roșu peste pânza Iordaniei.

Dimineața, ei nu sunt treziți de alarmele ceasurilor electrice. Posibil să nici nu aibă generatoare electrice în grotele jumătate săpate în stâncă, jumătate făcute din stâncă. Sunt treziți de soare, care-și proiectează raze pe rocile pastelate ale adăposturilor lor. Nu dau iama în baie pentru a se desfăta cu un revigorant duș matinal, căci apa aici e o resursă greu de găsit și rezervele trebuie drămuite înțelept. Își pregătesc cafeaua și micul dejun direct pe nisip, folosindu-se de niște tăvi de metal și lemne adunate din zonele cu vegetație.

Se adună toți pe niște pleduri colorate, părinți și copii cărora le curge soarele prin pliurile pielii. Sunt cei care duc mai departe obiceiurile și tradițiile vechi de mii de ani. Sunt toți plămădiți din soare și nisip și nicăieri în lume nu ar putea trăi ca aici, în deșertul iordanian, păstrând cu sfințenie cea mai de preț bogăție a lor: modul lor de viață, tradițiile, obiceiurile, practicile și reprezentările transmise oral, din generație în generație, în ultimii 12.000 de ani.

Sursă foto: https://ich.unesco.org/

Reclame

Cugetare sub clar de lună

Am ajuns să petrec atât de mult timp între patru pereți, în fața calculatorului, încât, atunci când văd soarele, încep să caut butonul pentru a-i regla luminozitatea.

Cu Luna, în schimb, e altă treabă…

De fiecare dată când încerc să adorm, mă gâdilă cu o rază pe gene. Când las pleoapele să se atingă într-o moale îmbrățișare, cristalul ei îmi intră în ochi. Când mă întorc cu spatele, dansează step cu umbrele pe plapuma mea.

Vincent van Gogh – Noapte înstelată, 1889

Negreșit, Luna îmi bate la fereastră și-mi luminează gândurile de îndată ce se scurg cele 20-22 de zile în care ea călătorește alandala prin cer. Pentru mine, însă, timpul nu se mai măsoară în zile și anotimpuri, viața devine sumă de nopți întunecate, în care inspirația se scufundă în banal, și nopți albe cu lună plină, de o frumusețe glaciară și de un nesomn încrâncenat, dar, culmea, odihnitor.

Eu și Luna luăm ceaiul împreună, fără să ne îmbrăcăm fistichiu, suntem mereu la fel, ea impozantă explozie de raze, eu în pijamale. Nu folosim cuvinte, dar îmi transmite prin unduiri argintii ce mai e prin univers, ce creme de față cu praf de stele mai folosește, ce designeri extraterești îi mai veșmântă razele în paiete argintii, ce afaceri încheie cu planetele mai mici sau cum le împletește calea îndrăgostiților către acel prim sărut perfect sub clar de lună.

Dacă m-ar putea picura cu argintiul ei, cred că aș deveni ca o statuetă suplicantă din antichitate, m-ar imortaliza întru veșnicie cu mâinile împreunate, implorând-o să nu-și risipească pigmentul magic și să rămână întreagă și perfectă pentru tot restul vieților noastre.

Îmi place să cred că suntem prietene, însă nu mă comport așa cum ar face-o o bună gazdă și o bună prietenă. Nu stăm niciodată față în față, o pot vedea în toată splendoarea ei doar dacă mă înclin ca Turnul din Pisa sau îmi lungesc capul ca o pisică vânătoreasă. Niciodată nu invit Luna să ia un loc pe fotoliul plușat și catifelat din camera mea, nu ar avea cum să coboare atât de jos.

Luna ar putea să îngenuncheze, dar reginele nu fac gesturi nepotrivite statutului lor.

Cred că toate reginele sunt regine ale singurătății.

Inima orașului, contopită în muzica inimilor. JazzTM 2018

JazzTM, unul dintre cele mai importante festivaluri de muzică din Timișoara, transformă orașul într-o mare scenă în acest weekend. Unii dintre cei mai talentați, interesanți și premiați muzicieni de jazz își dau întâlnire la Timișoara pentru cea de-a șasea ediție a festivalului devenit emblemă, JazzTm.

Începând din seara asta și până duminică, atunci când va concerta extraordinarul Gregory Porter, pe cele patru scene ale festivalului JazzTM vor urca zeci de artiști al căror talent incredibil a fost omagiat în decursul anilor cu nenumărate premii, printre cele mai importante fiind Premiile Grammy.

Pe scenele din Piața Victoriei, Parcul Civic (cel din spatele Hotelului Continental) și Parcul Castelului (zona verde din fața Castelului Huniade) vor urca atât artiști din România, cât și invitați străini. În Piața Victoriei, unde va fi amplasată scena principală, cu începere de la ora 20:00, vor concerta nume uriașe ale jazz-ului mondial, precum Gregory Porter, Kurt Rosenwinkel, The Cinematic Orchestra, R+R=Now și mulți alții.

Noutatea acestei ediții este segmentul de festival dedicat artei performative. Pe scena de pe Strada Fără Nume (aleea care e perpendiculară pe Strada Eugeniu de Savoya și pe Strada Proclamația de la Timișoara), estetica, intonarea, vocea umană și glasul instrumentelor se vor reuni sub egida Spoken Word. Poezia urbană pe ritmurile de jazz ale grupului Tongue Fu va fi recitată în diminețile de sâmbătă și duminică, începând cu ora 10:30, de artiști și poeți precum Vanessa Kisuule, Zia Ahmed, Dizraeli, Amy Leon.

Accesul la concerte este liber, iar programul complet pentru fiecare seară de JazzTM arată așa: 

Romanul orgasmelor satirice: Beautiful you de Chuck Palahniuk

Fiecare om are propriul sistem defensiv. Pentru unii, fuga e soluția pentru orice problemă, pentru alții, izolarea. Unii se ascund în vicii până devin una cu ele. Chuck Palahniuk, autorul Beautiful you, se retrage în scris. Își ridică bastioane puternice din cuvinte, sapă în modernism și umple șanțurile cu metafore. Nimic nu-l poate atinge în turnul lui principal de apărare, de unde vede clar lumea și o dezbracă prin scris de superficialitate, materialism, mode și trenduri, iluzii și țeluri știrbite și tâmpe.

Sursă foto: http://chuckpalahniuk.net

Chuck Palahniuk e un erou, deși niciodată nu și-ar recunoaște statutul. A scris Sufocare după ce tatăl său a fost asasinat, a scris Beautiful you în doar zece zile, după ce câinele său, cu care era prieten de 14 ani, a murit. Pare că fiecare carte a lui Palahniuk e un memento mori pentru sine, in care se îmbină clipa prezentă cu talentul incredibil al unuia dintre cei mai controversați autori moderni.

Mi-am dat seama că-l plac pe Palahniuk după prima pagină din Bântuiții, prima carte de-a lui pe care am citit-o. Stilul lui Palahniuk e strălucitor, clar și seducător, e ca o femeie dintr-un bordel de lux ce în următoarea carte va deveni înger reabilitat. E savuros, fără să te intoxice cu arome, e destrăbălat, desănțat, nebun, dar frumos. Chuck Palahniuk scrie multe, dar ceea ce vrea cu adevărat să exprime, e printre rânduri. E minimalist în cuvinte, de cele mai multe ori, dar extrem de complex și dantelat în sensuri.

Beautiful you de Chuck Palahniuk a fost publicat în limba română la Editura Polirom, colecția Biblioteca Polirom Actual, în 2015, în traducerea Mihaelei Negrilă. Inițial, Palahniuk a intenționat să-și numească romanul Fifty Shades of the Twilight Cave Bear Wears Prada, o juxtapunere a unor cunoscute titluri de filme și cărți cu succes în special la publicul feminin: Fifty Shades of Grey, Twilight Saga, The Devil Wears Prada.

Sursă foto: https://www.polirom.ro

Editura Herg Benet la Bookfest, ediția 12 bis

De fapt și de drept, începe ediția a 13-a a Salonului Internațional de Carte Bookfest la București, dar nu am vrut să sperii vreun superstițios cu așa un titlu. În perioada 30 mai-3 iunie, la Romexpo, în Pavilionul B2, forțele întunecate ale cărților se dezlănțuie într-o horă a reducerilor diabolic de mari, care merg până la 80%. Nerușinat de mari, cum numai întunericimile din coperțile cărților pot fi.

Fatidicul 13 a făcut magii pentru Bookfest 2018. Spațiul expozițional s-a mărit cu 50% față de anul trecut, 150 de expozanți vin cu oferte de nerefuzat nici măcar de către superstițioși, Statele Unite ale America e invitatul de onoare, scriitori importanți vor fi prezenți la seria lungă de lansări de carte, proiecții de filme, evenimente și activități, mult mai lungă decât media superstițiilor/om, care a fost pregătită pentru vânătorii de reduceri și cărți. Bineînțeles, sunt așteptați și vânătorii de fantome, sigur găsesc manuale potrivite pentru activitatea lor profesională.

Editura Herg Benet, prezentă la standul F26, a pregătit o serie de doar 12 evenimente; din nou, superstițioșii pot sta liniștitți. Astfel, vineri, sâmbătă și duminică, Herg Benet dă întâlnire cititorilor cu noile apariții editoriale, apărute sub semnătura unor scriitori tineri, ai noului val, din colecția de Literatură contemporană, sau cu traduceri din colecția de Literatură internațională.

Uvertura Herg Benet îi aparține Petronelei Rotar, care se va întâlni cu cititorii vineri, de la orele 19:00. Sâmbătă se anunță o zi plină, onctuoasă, încărcată de nuanțele titlurilor noi. Începând cu ora 12:00 și până seara, la standul Herg Benet se vor lansa noi apariții editoriale:

ora 12.00 – Lansarea volumului „Țara mea suspendată” de Anca Mizumschi

ora 13.00 – Lansarea romanului „Revertis” de Laura Nureldin

ora 14.00 – Lansarea romanului „Codul lui Zoran” de Corina Ozon

ora 15.00 – Lansarea volumului „Negustorul de pipe” de Paul Gabor

ora 16.00 – Lansarea volumului „Antidepresiv” de Ioana Duda

ora 17.00 – Lansarea volumului „Sinuciderea Ielelor” de Ana Mănescu

ora 18.00 – Lansarea volumului „Ce facem cu România?” de Cristina Nemerovschi

ora 19.00 Prezentarea noilor cărți din colecțiile de literatură internațională: „Râurile din Londra” de Ben Aaronovitch, „Reconstituind-o pe Amelia” de Kimberly McCreight, „Bad Romance” de Heather Demetrios, „Grădina cu Fluturi” de Dot Hutchison

Duminică, planul unei ”vieți noi, noi” cu ”aromă de august” este dezvăluit pasionaților de citit de către Editura Herg Benet. Evenimentele încep la un lejer 12 și arată așa:

ora 12.00 – Lansarea romanului „O viață nouă, nouă”, de Gerrit Brand

ora 13.00 – Lansarea volumului „Aromă de august” de Ioana Țigănilă

ora 14.00 – Întâlnire cu Marcel Manea

Citit fericit!

P.S.: la ediția 12 bis Bookfest, brațele încărcate de cărți aduc mai mult noroc decât un trifoi cu patru foi.

 

 

Romanul 2 în 1: Love&Gelato. Vacanță la Florența de Jenna Evans Welch

De ce 2 în 1?

Pentru că e un roman atât de fin, delicat și voios încât are momente când se preschimbă în ghid de călătorie. Love&Gelato. Vacanță la Florența de Jenna Evans Welch, după cum îi spune și numele, reprezintă juxtapunerea, în perfectă armonie, a poveștii unei adolescente simpatice lângă planul pentru explorarea turistică a uneia dintre cele mai romantice și tihnite regiuni din Europa, Toscana, cu al său centru încărcat de artă și frumos, Florența.

Love&Gelato. Vacanță la Florența de Jenna Evans Welch e un roman a cărui acțiune curge ușor ca înghețata italienească topită în miezul verii, prelinsă pe asfaltul fierbinte al superbei Florența, înțesată de turiști, dar liniștită. Chiar dacă o privești doar, așa scursă cum e, poți simți senzația de rece pe buze și parfumul ingredientelor din gelato, fie aromă de fructe coapte și proaspete, ciocolată, mentă, vanilie fină sau altele care fac poftă doar prin rostire.

Love&Gelato. Vacanță la Florența de Jenna Evans Welch trezește pofta de călătorie, de gelato, de aventură, de experimentat, de explorat străduțe cu iz istoric, piațete și palate ce poartă amprenta unora dintre cei mai importanți artiști din istorie.

Love&Gelato. Vacanță la Florența de Jenna Evans Welch a apărut la Editura Epica în 2006. Sursă foto: https://www.libris.ro

 

Oamenii sunt ca fenomenele meteo

Suntem 7.624.020.903 de oameni pe Pământ în acest moment, conform acestui site. Iar statisticile se schimbă la fiecare secundă. La fiecare clipire din ochi, undeva în lume, cineva se naște și cineva moare. Cineva care a fost pentru altcineva un soare, o furtună cu tunete și fulgere crâncene, o inundație sau cel mai crunt ger. În încercarea de a imita natura, oamenii devin ca fenomenele meteo.

Cândva, am cunoscut un om ca o ploaie blândă. Gesturile și vorbele lui mă făceau să mă simt ca într-o zi în care ploaia bate ușor la geam și nu am nimic altceva de făcut decât să o ascult, să o las să mă îmbrățișeze și să mă adoarmă sau să visăm împreună.

Însă, din senin, și-au făcut apariția vântul și cuplul tunet-fulger. Muzica umedă a ploii s-a transformat într-o simfonie a distrugerii, a devenit ca instrumentul de tortură folosit în evul mediu, fecioara de fier. Era tot o îmbrățișare, doar că din partea unei mulțimi de fiare ascuțite, care se strâng, găurind tot mai adânc trupul celui torturat până moare din cauza hemoragiilor.

Strigătul (1893), Edvard Munch