Sunt un om norocos.
Cred că apropierea sărbătorilor de iarnă m-a făcut să realizez câte lucruri frumoase au existat și există în viața mea și cât de recunoscătoare ar trebui să fiu pentru ele, dar mai ales pentru persoanele care și-au pus amprenta asupra sufletului meu și au clădit, trăire peste trăire, omul care sunt astăzi.
În diferitele etape ale vieții mele am fost înconjurată de figuri feminine care m-au impresionat cu abilitățile lor de a transforma ceva neînsemnat într-un lucru extraordinar.
Mama putea lua o simplă bucată de pânză, ștearsă și inexpresivă, și să o transforme într-o haină, în protecție și căldură.
Mătușa putea să transforme o banală bucată de carne de porc în cea mai bună pizza de casă cu brânză și felii de ou deasupra.
Tanti Ana putea să facă magii cu mătura ei, ieșea să măture frunzele în fața blocului și, cum-necum, vecinii se adunau în jurul ei și stăteau la șuetă până seara târziu pe băncile de la intrarea în bloc, chiar și când vara începea să îmbrățișeze toamna.
O verișoară mai mare răsucea trei șuvițe pe câteva bigudiuri și făcea cele mai frumoase coafuri și femeile să se simtă mai frumoase și mai încrezătoare.
Bunica avea talentul de a schimba haosul în ordine, când în fiecare primăvară se încăpățâna să planteze și însămânțeze întreaga grădină cu legume și flori.
Învățătoarea mea reușea să lumineze minți de copilași doar punându-le stiloul în mână și învățându-i cum să-l folosească.
Toate aceste femei puternice, demne și capabile să miște munții din loc când și-o propuneau, aveau ceva în comun- când veneau sărbătorile, se gândeau numai la preparatele de pe mesele îmbelșugate, dulci și sărate deopotrivă, dar cum dulcele e mai migălos și necesită mai mult timp, prăjituritul avea întâietate întotdeauna.
Ele (și ca ele oare câte au fost și sunt în lumea asta mare, mereu având grijă de familiile lor și crescând frumos noi generații?) începeau să facă schimb de rețete de prăjituri, să caute noutăți, să cumpere ingrediente pentru a fi sigure că nu vor rămâne fără, să plănuiască în ce mod dulcele sărbătorilor va fi realizat, când și, mai ales, cui îi va fi dedicat.
Înainte de Crăciun, bucătăriile deveneau ca niște furnicare, ningea cu făină 000 și cu zahăr pudră, se cântăreau ingrediente, se băteau spume, se frământau aluaturi aromate, se topea ciocolata pe baie de aburi, se carameliza zahărul, se întindeau foi pe dosul tăvii, se coceau blaturi pufoase, biscuiți și tarte din aluaturi sfărâmicioase, se combinau arome și era o încântare olfactivă să simți cum portocalele, lămâile, cafeaua, romul și pireurile de fructe își dădeau întâlnire în preparatele de poveste.
Dar ce-ar fi fost fără o bază solidă, fără făina care susține universul dulciurilor? Oare cum ar fi fost cu făina Băneasa de astăzi, fabricată cu ajutorul celor mai noi tehnologii din materii prime de o calitate excelentă?
La fel ca în cazul femeilor bune și blânde din copilăria mea, care mi-au arătat magia din universul dulciurilor făcute în casă, asociez brandul Băneasa cu o figură feminină, puternică și ocrotitoare, care te sprijină când treci la treabă și te prinde când ajungi pe drumuri noi și te împiedici.
Făina Băneasa, prin produsele de o calitate excelentă de panificație și morărit, e ca o mătușă, o tușă, cu șorțul la brâu și părul blond prins în coc, într-o plasă, care-ți vorbește prin cuvinte puține pentru că-i place mai mult să te asculte. Te ia în brațe când ești mic, învăluindu-te în arome de vanilie și copturi, și te îmbrățișează ferm de când ești mare, asigurându-te că va fi acolo de fiecare dată când vrei să încerci ceva nou, să înveți și să te desăvârșești.
Băneasa e tușa care cultivă grâul și-l transformă în pulbere fină pentru ca noi să continuăm să trăim povești cu cei dragi nouă la fiecare masă împreună.
Citește în continuare „Bucurii mici pentru sărbători frumoase – dulcele de acasă din făina Băneasa”
Deverra 