Un infinit de săruturi cu venin pe trup de femeie. Vindecă-le cu o floare!

Dacă eu aș fi bărbat, aș dărui flori tuturor femeilor din lume. Le-aș comanda dintr-o florărie online, să poată ajunge oriunde pe mapamond și să formeze o rețea multicoloră a recunoștinței.

Aș vrea ca buchetele uriașe să șteargă din nesiguranța pe care femeile o resimt de când lumea, știind că sunt făcute dintr-un os de care bărbatul s-a putut lipsi. Aș pune zilnic o comandă flori pentru a surprinde o necunoscută, indiferent în ce țară îndepărtată ar locui. Aș ști, pur și simplu, că a uitat de ea, având grijă de alții.

M-aș simți îndatorat pentru toate fetele care, la vârste fragede, au fost ținute în bucătărie, să învețe să gătească și să aibă grijă de viitorul soț. Aș vrea să apăs butonul ”trimitere flori” și, la livrare buchete, să se șteargă toate barierele care au oprit femeia, în decursul istoriei, să se implice mai mult în societate și să o facă un loc mai bun.

Aș trimite flori la domiciliu, nu pentru că femeia e făcută să stea acasă, nu pentru că nu are o viață socială și e o ființă de ocazie, cum credeau strămoșii mei, ci pentru că acasă s-ar putea bucura de flori în voie, fără să fie judecată în vreun fel că-și exteriorizează simțirile.

Dacă aș fi bărbat…

Le-aș dărui narcise străbunicilor mele, pentru că ele sunt flori prietenoase și al lor galben emană căldură. Aș îngenunchea în fața străbunelor, le-aș săruta mâinile și fețele lor s-ar lumina când le-aș dărui buchetele de flori galbene ca rupte din soare. Le-aș spune că regret că nu au avut șansa la educație pentru simplul motiv că erau femei, condamnate de societate să fie subordonate, smerite, fără drepturi și libertăți.

Aș dărui liliac mov și parfumat bunicii mele, să uite de mirosul toxic din fabricile comuniste, unde nu a avut șansa să promoveze pe un post superior, deși experiența și capacitățile ei o recomandau, pentru că era femeie. Printre flori online, mov și înmiresmate, aș vrea să-i promit că va fi mereu primăvară, intensă și plină de forță, ca o femeie.

Aș dărui mamei buchete imense de trandafiri albi, căci se spune că în florile albe sunt suflete de zână ce ocrotesc mâinile muncite. Mi-aș pune capul pe genunchii ei și i-aș mulțumi pentru faptul că m-a crescut ca pe un bărbat, nu ca pe un prințișor ce se teme de o farfurie murdară sau de o casă în dezordine. Uitându-mă în ochii ei, ce încă au străluciri de rouă, aș vedea în fața ochilor femeia superbă, care a rupt din ea și de la ea ca să mă crească, repetându-mi iar și iar: ”Pe femeie să o iubești ca pe egala ta și să o atingi doar cu o floare.”

Pe soția mea aș acoperi-o în petale de trandafiri roșii, căci ei exprimă dragostea mea nemărginită, pasiunea și focul pe care le-a trezit în mine. I-aș săruta pântecul ce a rodit fericirea noastră, copiii noștri, și i-aș reaminti cât e de frumoasă. Sarcina și chinul nașterii i-au schimbat trupul și l-au transformat în artă pe care eu o voi iubi mai mult și mai mult, în fiecare zi a vieții noastre.

Aș împodobi casa cu bujori rozalii, preferații ei, și aș săruta-o așa cum îți săruți partenera, muza, iubita, mama copiilor tăi, îngerul tău, soarele tău, sensul tău în viață, căci ea ar fi toate astea plus un infinit pentru mine.

Fiicei mele i-aș dărui trandafirași albi, drăgălași, mici și puri, așa cum e ea. I-aș promite că va fi mereu liberă să-și aleagă drumul în viață și să-și manifeste personalitatea. Îi voi făgădui că ea se va bucura de toate oportunitățile pe care societatea viitorului i le va oferi. Ea nu va trăi într-o lume în care bărbații sunt judecători și parte din proces, în care puterea absolută e a lor. Ea nu va auzi doar nume masculine în cultură, istorie, psihologie, muzică, economie și afaceri.

Fiica mea va putea să pășească pe străzi sigure, fără să fie hărțuită de voci ce o numesc ”gagica” și o fluieră cum își strânge ciobanul oile. Pe bărbații care consideră femeia un bărbat ratat, o ființă sexuată, o femelă, îi voi ține eu la distanță. Pentru că din ăștia vor fi mereu, căci nu există pădure fără uscăciuni.

Mereu vor fi bărbați ce se cred zei, văd femeile ca pe o ofrandă adusă și închinată lor în templul sexului. Însă, știu că o să poată și singură să-și poarte de grijă, căci va deveni o femeie puternică, inteligentă, indepedentă, de neclintit în convingerile ei, semeață și frumoasă. Va fi un om valoros, înainte de toate, și nimeni, niciodată nu-i va spune ei: ”Gândești ca o femeie, locul tău e la cratiță.”

Dacă aș fi bărbat…

Pentru Spring SuperBlog 2018