Primiți cu Blogmas 2022?

Înainte de a trece în miezul lucrurilor și a începe să vă povestesc despre planurile și intențiile mele legate de următoarele 24 de zile, trebuie să definim conceptul de Blogmas, ca să știm de unde pornim și încotro ne îndreptăm în clinchet de clopoței voioși și cu arome de prăjituri aburinde făcându-ne cu ochiul din cuptor.

Blogmas este un cuvânt compus, format prin abrevierea cuvântului Christmas și alăturarea lui lângă ”blog”, deci, ar fi o modalitate de a face pregătiri pentru Crăciun și a intra în atmosfera celor mai frumoase sărbători din an și cu ajutorul scrisului, alături de comunitate sau oricine e curios și interesat să citească o serie de 24 de articole cu subiecte crăciunești.

Am aflat despre acest concept în urmă cu ceva ani și mi-am dorit să mă înhămez la o ediție de Blogmas, însă nu s-au potrivit lucrurile până acum, viața fiind uneori mai nărăvașă decât mi-aș fi dorit. Însă, 2022, în ciuda provocărilor emoționale de care m-am izbit, a fost blând și mi-a redat o bună parte din liniștea și energia pe care le credeam pierdute. Am reînceput să fiu bine cu mine, chiar și în zilele când mă simt depășită de situație, și să-mi las sufletul să simtă toate tipurile de emoțiile fără să le înmagazinez. Le simt, le exteriorizez și le las să plece.

Dragă Moș Crăciun, am rămas copilul rock

Știți că mai sunt 29 de zile până la Crăciun?

Dacă nu i-ați scris încă o scrisoare lui Moș Crăciun, e timpul să o faceți cât mai curând, mai ales dacă ați fost cuminți.

Eu, evident, am fost extraordinar de cuminte, ca întotdeauna de altfel, dar încă nu i-am scris. Știe și el că-mi place să procrastinez și că obișnuiesc să-i trimit scrisoarea când va fi pe picior de plecare de la Polul Nord și niște spiriduși vor fi tare alertați că încă nu au pregătit cadoul pentru mine.

Însă, când eram mică-mică, mama avea întotdeauna grijă să scriu scrisoarea pentru Moș Crăciun cu cel puțin o lună înainte, ca să fim sigure că o va primi.

Scrisoarea către Moș Crăciun mă neliniștea în fiecare an și stăteam mult și bine uitându-mă visătoare la foaia albă, neștiind cum și ce să scriu ca să nu pară că cer prea mult, să se încarce Moșul cel bun de lucruri pe care să nu le poată căra până pe balcon și să aibă dureri de mușchi apoi, dar nu voiam nici să cer nici prea puțin ca să nu creadă că-i consider cadourile neînsemnate și că n-am nevoie de ele.

Mă urmărea tracul foii albe, care nici în prezent nu se mai dă plecat, până se sătura mama să mă vadă așa îngândurată și apela linia directă către casa lui Moș Crăciun, unde îi puteam lăsa un mesaj vocal cu lista mea de cadouri și dorințe, iar așa, când trebuia să spun repede ce vreau mai mult și mai mult, dorințele mele se clarificau negreșit.

Nu am fost genul de copil căruia să-i placă jucăriile, în mintea mea, orice putea să devină o jucărie, nu aveam nevoie de ceva material pe care toată lumea să-l numească jucărie și să știe ce e. Unde ar fi fost misterul așa?