Primăvara românească începe cu un dulce cu miez de poveste – mucenicii muntenești de la Băneasa

Nu știu voi cum sunteți, dar eu am impresia că ieri s-a terminat revelionul. Calendarul, în schimb, spune că azi e 9 martie 2023 și se comemorează, ca în fiecare an, Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia. Când a trecut timpul, cine știe. Eu știu doar că e momentul potrivit pentru a pregăti mucenici muntenești în sirop dulce pentru întreaga familie, ca în copilărie, cu multă nucă prăjită măcinată și arome care mai de care mai parfumate, în fața cărora nu am rămas indiferentă nici în copilărie, nici acum.

Când eram mică-mică, undeva pe la vârsta 5 ani, când mintea e ca un burete care absoarbe orice informație și se formează primele amintiri, am pregătit pentru prima oară mucenici muntenești de casă împreună cu străbunica mea Ana, căreia toată lumea îi spunea maica.

Maica a fost făuritoarea de tradiții a familiei, o femeie puternică și hotărâtă, care a suferit din cauza ororilor celui de-Al Doilea Război Mondial, a pierdut un copil și a crescut doi băieți, hotărâtă să le ofere un trai mai bun într-un oraș mare. S-a mutat la Timișoara, într-un apartament de bloc cocoțat la etajul patru, departe de câmpiile întinse și pământurile mănoase, având mereu gândul curat și inima deschisă, lăsându-și în urmă satul natal, dar nu tradițiile și credința.

Și viața a continuat după un curs firesc: băieții ei și-au format propriile familii, au apărut copiii copiilor ei, nepoata ei s-a căsătorit și am apărut eu, un boț de viață cu ochi curioși, gata oricând să întrebe și să afle orice despre orice – ”maică, de ce mucenicii se numesc mucenici? de ce e primăvară? de ce radem coaja de lămâie în prăjituri, dar nu o mâncăm în rest?” și așa mai departe, căci șirul de curiozități pe care le are un copil poate continua la nesfârșit.

Ca o regulă nescrisă, în seara de 8 martie, când negreșit mergeam la maica să-i ducem o zambilă înflorită, stăteam în bucătăria dreptunghiulară, cu canapea pe partea dreaptă, patru generații – străbunică, bunică, mamă și fiică, adică maica Ana, bunica și mătușa mea, cam de aceeași vârstă, mama și eu, printre discuții, zâmbete și povești, și răsuceam grămăjoare de aluat sub forma cifrei 8, care rămâneau la uscat până a doua zi.

Pentru a face mucenici muntenești de casă, maica nu avea nevoie de foarte multe, doar făină, apă, multă îndemânare, răbdare și, dacă e posibil, toată familia aproape pentru o mână de ajutor.

Maica obișnuia să frământe aluatul minute în șir, până nu mai era lipicios. Mâinile ei neobosite frământau de zor până obosea ea, dar și coca, pe care o lăsa să se odihnească apoi, într-un vailing cu ștergură deasupra, deși nu era absolut necesar, nefiind un aluat cu drojdie care să aibă nevoie de timp pentru a crește.

”Odihna” acestui aluat pentru mucenici de post consta în faptul că guguluful de aluat se lățea cât tot castronul, semn că era pregătit pentru etapa mea preferată, cea a modelatului de firișoare de aluat, pe care le întindeam ca pe niște râme pe masă, apoi le răsuceam cât să capete forma cifrei opt sau, după cum îmi spunea maica Ana, a unui om cu capul mare, căci acolo e bogăția unui om.

În prezent, aproape totul s-a schimbat. Așa cum am învățat de la maica Ana, oamenii se schimbă, dar tradițiile rămân la fel. Cu toate că nu mai fac mucenici de casă pe 8 martie, să aibă timp de zvântat o noapte, ci îi folosesc pe cei de la Băneasa, păstrători de tradiție românească, simt că duc mai departe o valoare importantă pentru familie. Băneasa, cel mai mare și modern producător de paste făinoase din România, cu o istorie de trei decenii, face sortimentul de mucenici tradiționali muntenești din aceleași ingrediente simple, ca în vremurile de demult: făină de grâu albă 550 și apă.

Ce sunt mucenicii?

În calendarul religios, 9 martie este ziua Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, amintind de cei 40 de soldați romani care au fost persecutați de împăratul Licinius, în anul 320, pentru că au îmbrățișat credința creștină, nouă pentru acea vreme, și au renunțat la adorația pentru zeitățile păgâne.

În amintirea acestui eveniment din calendarul religios, există obiceiul, în cultura românească, să se facă un preparat dulce, cu multă nucă și miere, numit mucenici, care poate să fie copt sau fiert. Astfel, în Moldova, avem mucenici moldovenești, făcuți cu aluat dospit, cu umplutură de nucă, copți și îmbăiați în sirop, după care unși cu miere și decorați cu nucă, iar în Muntenia, avem forma fiartă a acestui preparat românesc – mucenicii muntenești, care sunt plămădiți din aluat nedospit, sub formă de paste. Mucenicii muntenești sunt apoi fierți în zeamă îndulcită cu zahăr și miere, aromată cu fructe și îngroșată cu nucă măcinată.

Rețeta de mucenici muntenești

Ingrediente pentru mucenici muntenești tradiționali, cu o mică îmbunătățire, ca în Banat:

• 400 gr mucenici Băneasa
• 2 l de apă
• sare
• 150 gr zahăr
• 50 gr miere de mană
• 150 gr stafide
• 250 grame nucă
• 2 batoane scorțișoară
• esență vanilie
• esență de portocală
• esență de lămâie
• coaja de la o lămâie

Fix ca în copilărie, eu am început prin a sparge nuca și m-am simțit grozav după. Vă zic, are efect terapeutic și purificator garantat. 😀 Trebuie doar să vă adunați gândurile și nervii din ultima vreme și bang! cu ciocanul în câte o coajă de nucă și toate trec. Am pus apoi nuca la prăjit și am măcinat-o.

Peste stafide, am turnat apă fierbinte, cât să le acopere, și esență de vanilie (aș fi putut să pun esență de rom, dar mi se pare că nu s-ar fi potrivit prea bine cu scorțișoara) și le-am lăsat să se hidrateze cât timp am așteptat să se fiarbă apa cu un pic de sare pentru mucenici. Știu că e destul de atipic să pui stafide în mucenici, dar în Banat, stafidele sunt ingredientul surpriză întotdeauna. Gândiți-vă doar la clătitele bănățene cu brânză și stafide, care se servesc fierbinți sub o crustă caramelizată de bezea, la plăcinte sau chiar la checuri sau blaturile și cremele de prăjituri de la rugile bănățene.

Când cei 2 litri de apă au început să dea în clocot, am adăugat mucenicii muntenești de la Băneasa, coaja de lămâie și batoanele de scorțișoară și i-am lăsat să fiarbă pentru 8 minute. La final, am adăugat zahărul, mierea de mană, esența de portocală, esența de lămâie, stafidele și nuca măcinată, apoi am lăsat mucenicii, cu capacul pus, să stea la infuzat de arome cel puțin o oră.

Poftă la mucenici și primăvară frumoasă!

Nouă lucruri mai puțin știute despre tradițiile românești legate de ziua Sfinților 40 de Mucenici

• Ziua de 9 martie reprezenta în vechime Anul Nou, celebrarea unui nou început, atât spiritual, cât și agrar. Tradiția spune că primele 8 zile din luna martie sunt dedicate Babelor, care aduc ninsoare și frig, iar cea de-a 9-a zi este a Moșilor, prima zi cu adevărat primăvăratică, în care soarele râde pe cer, după luni bune de nori gri și întuneric prematur. Căldura înmagazinată în pământ iese la suprafață, dând un imbold lumii vegetale pentru a renaște verde și înflorită. Vremea bună aduce oamenii laolaltă, astfel că e un moment numai bun pentru un dulce tradițional pe gustul întregii familii, de la mic la mare, așa cum era în copilăria mea, când patru generații se adunau acasă la maica Ana.

• În Bucovina, circula o legendă despre un om sărman care și-a arat pământul, cu un plug de împrumut, chiar în ziua Sfinților 40 de Mucenici. Deși era sărbătoare, omul și-a luat inima în dinți și a trecut la arat, fiind singura zi în care plugul era disponibil. Pe câmp, se întâlnește cu cei 40 de Sfinți, care îi află povestea, li se face milă de situația lui și îi binecuvântează semințele de grâu, astfel încât are parte de o recoltă bogată. Proprietarul plugului e mirat de recolta pe care a avut-o sărmanul, află despre întâlnirea acestuia cu cei 40 de Sfinți și hotărăște să are și el pământul în zi de sărbătoare. La fel ca în anul precedent, cei 40 de Sfinți vin pe câmp, dar îl pedepsesc pentru lăcomia și egoismul lui, prevestind că va scoate doar a 40-a parte din semințele semănate și va ajunge sărac.

• În cultura populară, ziua celor 40 de Sfinți Mucenici se ia drept reper pentru a face previziuni meteorologice. Se crede, de exemplu, că dacă plouă pe 9 martie, va ploua și de Paște, iar dacă tună, vara va fi roditoare.

• În Muntenia, există obiceiul să se facă o turtă mare, în formă de om, unsă cu miere și numită Uitata, care dăruită apoi copiilor care o joacă în jurul focului.

• Se crede că e prima zi de primăvară autentică pentru că Moșii bat cu botele în pământ să iasă căldura din el, iar culturile semănate de acum înainte nu vor mai îngheța.

• Ziua de 9 martie reprezintă echinocțiul de primăvară în calendarul iulian, care este cu 13 zile în urmă față de calendarul gregorian, pe care îl folosim noi astăzi. Calendarul iulian este un calendar adoptat în timpul domniei lui Iulius Caesar, în anul 46 î.Hr. și se bazează pe rotațiile Pământului în jurul Soarelui. În calendarul iulian, la 9 martie este comemorată moartea Babei Dochia, identificată cu diferite zeități din etape diferite ale evoluției umanității, printre care, de exemplu, Terra Mater din perioada neolitică sau Juno și Diana din panteonul roman.

• Mucenicii se numesc diferit în funcție de fiecare zonă a României. Dacă e să dăm câteva exemple, în Moldova sunt numiți sfinți și mucenici, în Muntenia, măcinici, bradoși, în Banatul montan, sânți, brânduși, brândușei, în Timișoara și Lugoj, moși de paresimi.

• Există mai multe explicații pentru care mucenicii se fac în forma cifrei arabe 8. Prima dintre aceste teorii ar fi că 8-ul este o reprezentare antropomorfă a unui trup de om. Altă teorie vorbește despre mâinile împreunate ale celor 40 de Sfinți prigoniți pentru credința lor creștină, aceste forme alăturate formând un lanț – simbol pentru unitate.

• În unele comunități rurale din țară, se obișnuiește să se aprindă focuri pentru a ajuta primăvara să răzbată asupra gerului iernii.

Surse informații despre tradițiile de mucenici:

Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, volumul I, Editura Fundației Culturale Române, București, 1994

Radu Anton Roman, Bucate, vinuri și obiceiuri românești, Editura Paideia, București, 1998

Surse foto: arhiva personală

Pentru Spring SuperBlog 2023

Publicitate