Final de 2022. Învățăminte, reguli, concluzii

2022 a fost un an ca un rollercoaster. O zdruncinare din temelii a tot ceea ce reprezint.

Am evoluat, am trăit ce era de trăit cu o intensitate de uragan și mi-a prins bine.

Nici că te poți aștepta la altceva de la un an cu o tripletă numerică – de trei ori mai multe trăiri, de trei ori mai multe învățăminte, de trei ori mai multe revelații spirituale, evoluții și revoluții emoționale de trei ori mai puternice.

Cred că acum experimentez liniștea de după furtună, când multe sunt distruse, dar dețin energia necesară cât să le rânduiesc după bunul plac și să mă bucur de procesul curățeniei și reconstrucției emoționale.

Am învățat să-mi trăiesc singurătatea într-un mod asumat.

Am simțit cum e să pierzi iubirea și prietenia.

Am cunoscut furia golului și dominația dorului și cât de ușor te pot distruge psihic.

Am învățat să-mi vindec singură rănile spirituale și să nu le las să se infecteze, chiar dacă doare ca naiba.

Mă iubesc un pic mai mult, poate că sunt ușor mai egoistă, dar nu consider că e ceva rău, din contră.

Am ajuns la concluzia că e cel mai bine să-ți păstrezi planurile pentru sine, oamenii tind să devină critici și neîncrezători cu lucrurile pe care nu le cunosc.

NU sunt soluția de rezervă a nimănui. Și-au încercat destui să mă ”folosească” drept bandaj emoțional, material de umplut goluri emoționale, soluție de avarie în situații de criză.

Topul oamenilor de evitat (în ordinea inversă a numerelor de pe tricou):

Onorantul loc trei e pentru cei care fac invitații cu o oră înainte de eveniment și se așteaptă să fiu spontană (nu sunt!!), să sar într-un taxi și să mă îmbrac cu viteza gândului în mers (hei, dacă tot voiai să mă inviți undeva, aveam același număr de telefon și aceleași conturi de socializare și cu o zi înainte, am nevoie de un plan cu cel puțin o zi înainte, nu-mi planific viața în funcție de nevoile nimănui).

Locul doi, cu coroniță, se acordă persoanelor de sex masculin care au impresia că, dacă sunt singură, pot deveni bandaj emoțional pentru relații care nu au funcționat sau trofeu de consolare pentru orgolii masculine toxice. Cei mai scârboși sunt cei care își fac cunoscute dorințele carnale în mod repetat, deși între voi e doar o amiciție anemică și niciodată nu va fi mai mult.

Pe locul întâi, încoronat cu lauri și aplauze, sunt persoanele care au impresia că pot reveni oricând în viața mea și că eu o să mă dau peste cap ca să le fac lor pe plac. Mă refer, în special, la acei foști iubiți care se simt singuri de sărbători, după ce în restul anului au avut aventuri cu cine au apucat și zeci de întâlniri cu potențiale iubite, și apar la începutul lui decembrie cu o atitudine drăguță și ciocolată, un ”te iubesc” șoptit timid, jucând prost rolul școlarului timid.

Cred că limitele sunt bune, mai ales pentru a ține la distanță ochii prea curioși.

Singura părere care contează este a mea. Viața mea, regulile mele (nu a fost întotdeauna așa, dar schimbările mari pornesc de la un gând mic).

Unul dintre principiile după care mă ghidez este că ”nimic nu ține o veșnicie”, iar 2022 mi-a dovedit că mi se pot întâmpla și lucruri bune când mă aștept mai puțin.

Mă simt pierdută de câțiva ani încoace, dar 2022 a început să-mi arate o cale liniștită de urmat. Sigur că mă tem să mă las întru totul plăcerii drumului, dar măcar reînvăț frumusețea noului și a optimismului.

Instinctul nu m-a înșelat nici în 2022, uneori chiar mă surprinde acuratețea lui.

Am învățat să-mi exteriorizez sentimentele și să nu mai evit situațiile urâte de frica de a nu supăra pe cineva. E simplu: mă calci pe coadă, îmi scot ghearele de pisică și vedem ce iese.

Să acționezi, chiar sub dominația nesiguranței, e mai bine decât să ai regrete după.

Am învățat să răspund la nesimțire cu nepăsare și cu block, nu cu lacrimi și vina de a nu fi pe placul cuiva.

Publicitate