Bucurii mici pentru sărbători frumoase – dulcele de acasă din făina Băneasa

Sunt un om norocos.

Cred că apropierea sărbătorilor de iarnă m-a făcut să realizez câte lucruri frumoase au existat și există în viața mea și cât de recunoscătoare ar trebui să fiu pentru ele, dar mai ales pentru persoanele care și-au pus amprenta asupra sufletului meu și au clădit, trăire peste trăire, omul care sunt astăzi.

În diferitele etape ale vieții mele am fost înconjurată de figuri feminine care m-au impresionat cu abilitățile lor de a transforma ceva neînsemnat într-un lucru extraordinar.

Mama putea lua o simplă bucată de pânză, ștearsă și inexpresivă, și să o transforme într-o haină, în protecție și căldură.

Mătușa putea să transforme o banală bucată de carne de porc în cea mai bună pizza de casă cu brânză și felii de ou deasupra.

Tanti Ana putea să facă magii cu mătura ei, ieșea să măture frunzele în fața blocului și, cum-necum, vecinii se adunau în jurul ei și stăteau la șuetă până seara târziu pe băncile de la intrarea în bloc, chiar și când vara începea să îmbrățișeze toamna.

O verișoară mai mare răsucea trei șuvițe pe câteva bigudiuri și făcea cele mai frumoase coafuri și femeile să se simtă mai frumoase și mai încrezătoare.

Bunica avea talentul de a schimba haosul în ordine, când în fiecare primăvară se încăpățâna să planteze și însămânțeze întreaga grădină cu legume și flori.

Învățătoarea mea reușea să lumineze minți de copilași doar punându-le stiloul în mână și învățându-i cum să-l folosească.

Toate aceste femei puternice, demne și capabile să miște munții din loc când și-o propuneau, aveau ceva în comun- când veneau sărbătorile, se gândeau numai la preparatele de pe mesele îmbelșugate, dulci și sărate deopotrivă, dar cum dulcele e mai migălos și necesită mai mult timp, prăjituritul avea întâietate întotdeauna.

Ele (și ca ele oare câte au fost și sunt în lumea asta mare, mereu având grijă de familiile lor și crescând frumos noi generații?) începeau să facă schimb de rețete de prăjituri, să caute noutăți, să cumpere ingrediente pentru a fi sigure că nu vor rămâne fără, să plănuiască în ce mod dulcele sărbătorilor va fi realizat, când și, mai ales, cui îi va fi dedicat.

Înainte de Crăciun, bucătăriile deveneau ca niște furnicare, ningea cu făină 000 și cu zahăr pudră, se cântăreau ingrediente, se băteau spume, se frământau aluaturi aromate, se topea ciocolata pe baie de aburi, se carameliza zahărul, se întindeau foi pe dosul tăvii, se coceau blaturi pufoase, biscuiți și tarte din aluaturi sfărâmicioase, se combinau arome și era o încântare olfactivă să simți cum portocalele, lămâile, cafeaua, romul și pireurile de fructe își dădeau întâlnire în preparatele de poveste.

Dar ce-ar fi fost fără o bază solidă, fără făina care susține universul dulciurilor? Oare cum ar fi fost cu făina Băneasa de astăzi, fabricată cu ajutorul celor mai noi tehnologii din materii prime de o calitate excelentă?

La fel ca în cazul femeilor bune și blânde din copilăria mea, care mi-au arătat magia din universul dulciurilor făcute în casă, asociez brandul Băneasa cu o figură feminină, puternică și ocrotitoare, care te sprijină când treci la treabă și te prinde când ajungi pe drumuri noi și te împiedici.

Făina Băneasa, prin produsele de o calitate excelentă de panificație și morărit, e ca o mătușă, o tușă, cu șorțul la brâu și părul blond prins în coc, într-o plasă, care-ți vorbește prin cuvinte puține pentru că-i place mai mult să te asculte. Te ia în brațe când ești mic, învăluindu-te în arome de vanilie și copturi, și te îmbrățișează ferm de când ești mare, asigurându-te că va fi acolo de fiecare dată când vrei să încerci ceva nou, să înveți și să te desăvârșești.

Băneasa e tușa care cultivă grâul și-l transformă în pulbere fină pentru ca noi să continuăm să trăim povești cu cei dragi nouă la fiecare masă împreună.

Pentru un copil curios și pofticios după dulciuri cum eram, agitația din bucătării era fascinantă, priveam cu inima deschisă și sorbeam cu nesaț fiecare acțiune, dar și fiecare rețetă nouă de prăjituri, care mai întotdeauna avea un nume special. De vreo 5-6 ani, am intrat în hora preparării de prăjituri, așa că îndrăznesc să împărtășesc cu voi o rețetă de chec cu morcovi numai bună pentru masa de Crăciun, cu aromele iernii decorate cu cremă fină de mascarpone. Dar, până acolo, să mai facem o oprire la mesele de Crăciun de demult și să aruncăm o privire în caietele de prăjituri ale bunicii.

Frânturi de istorie și cultură în nume de prăjituri

În multe dintre regiunile țării, cozonacul este dulce de sărbătoare, însă, din ceea ce am observat eu din copilărie și până acum, în Ardeal și Banat, s-a împământenit tradiția meselor de Crăciun cu multe feluri de prăjituri, din care să ai ce alege și să fie măcar una pe gustul tău.

La fiecare Crăciun, bunica mea făcea cel puțin 4-5 feluri de prăjituri cu creme diverse, astfel încât fiecare musafir să plece cu un pachețel de dulciuri. Bineînțeles că și musafirii, la rândul lor, veneau încărcați de dulciuri pentru că așa e frumos și așa cere tradiția.

Pe tăvile și platourile de la mesele de Crăciun, se puteau întâlni Albă ca Zăpada cu Regina Maria, Ronaldo cu Greta Garbo sau Regele Mihai cu Michael Jackson. Alte prăjituri, păstrate și astăzi pe foi îngălbenite de vreme, abordau o tematică mai serioasă cum ar Separarea puterilor în stat (astăzi cunoscută drept Prăjitura Deșteaptă) sau ne duceau în ariile unor opere cunoscute, cum e cazul prăjiturii Rigoleta, al Boemei sau al Nopții la Veneția.

Puteam degusta un Televizor (cunoscută și sub denumirea de Prăjitura Budapesta), o Piramidă, un Titanic sau ne puteam întoarce cu Adam și Eva la începuturile începuturilor, după ce ne ocupam de clasicele Doboș, Mozaic, Albinița, Diplomat și lista ar putea continua la nesfârșit. Mi-aș dori ca cineva să abordeze numele prăjiturilor românești ca subiect de studiu, cred că ar ieși ceva fermecător.

Dincolo de umorul cu care au fost botezate aceste preparate dulci, rămâne ideea de tradiție, de continuitate, de moștenire care trebuie transmisă din generație în generație, astfel încât valorile să nu se piardă și noi să ne păstrăm frumos identitatea.

Cred că moștenirea dulciurilor românești e scrisă și de produsele fabricate în România cu care gospodinele prepară tot ce e mai bun pentru toată familia, de la mic la mare, iar Băneasa, prin sortimentele de făină produse vine în întâmpinarea nevoilor mâinilor de femeie care mișcă leagăne și hrănesc vise.

Rețetă de chec cu morcovi

Checul cu morcovi este un preparat dulce care se face foarte simplu, nu necesită foarte multe ingrediente și nici nu durează foarte mult. Este dulcele pe care eu l-aș pune pe masa de Crăciun de anul acesta, mai ales că e condimentat cu aromele inconfundabile ale iernii – scorțișoara și nucșoara.

Dacă vorbeam în urmă cu vreo 3 ani, înainte de vremurile și restricțiile impuse, nu aș fi ales să pregătesc de Crăciun un simplu chec, însă am început să apreciez simplitatea mai mult ca orice și Crăciunul ca pe o sărbătoare a familiei, a iubirii și a liniștii sufletești. Ca să-i dau o tușă de sărbătoare, l-am „uns” din belșug cu o cremă fină de mascarpone din care lipsește ingredientul surpriză pentru că…l-am mâncat cu o seară înainte.

Ingrediente:

150 grame zahăr
175 grame făină Băneasa
175 ml ulei de floarea soarelui
4 ouă mari
140 grame morcovi rași
100 grame stafide (am folosit unele trase în ciocolată)
100 de grame de nucă măcinată sau mărunțită
sucul de la o portocală
praf de copt
o linguriță de bicarbonat de sodiu
o linguriță de scorțișoară
o linguriță de nucșoară
esență de portocale

Cremă:

250 grame de mascarpone
60 grame de zahăr pudră
marțipan ras sau cremă de ciocolată cu cocos

Decor:

coacăze roșii
orice vă face plăcere

Zahărul, ouăle și ulei se pun într-un bol și se mixează câteva minute până devine un amestec omogen. Se adaugă morcovii, stafidele și sucul de portocale plus câteva picături de esență de lămâie.

Peste compoziția lichidă, se pun făina Băneasa, bicarbonatul de sodiu, praful de copt, scorțișoara și nucșoara. Se amestecă până se omogenizează bine, se toarnă compoziția în tavă.

Eu am făcut compoziție dublă, deci am folosit două tăvi de chec cu dimensiuni de 25×8 cm.

Checul de morcovi se lasă la cuptor aproximativ 40 de minute sau până trece testul scobitorii. Pentru cei nefamiliarizați cu sintagma, testul scobitorii e o metodă de verificare a blatului și constă în introducerea unei scobitori în compoziție, dacă iese curată, înseamnă că e deja copt, dacă blatul se lipește de scobitoare, mai trebuie lăsat în cuptor.

Checul de morcovi se lasă la răcit timp de câteva ore, apoi putem trece la crema de mascarpone.

Mixăm mascarpone cu zahărul pudră în primă fază.

Conform rețetei, ar fi trebuit să adaug și un baton de marțipan ras, însă nu am putut rezista în fața lui și nu am cumpărat mai multe tocmai ca să nu fie nevoie să rezist în fața mai multora. Adica, un batalion de batoane de marțipan e mai greu de învins decât unul singur, nu? Să fiu fairplay până la capăt, batonul și-a dorit mai mult victoria, a câștigat la pas bătălia cu pofta mea, iar mie nu mi-a rămas decât să mă bucur de înfrângere.

Cam greu de înlocuit gustul de fistic din marțipan, însă aveam pe acasă cremă de ciocolată albă cu cocos, așa că am adăugat două linguri, cam 50 de grame. Am întins crema peste cele două checuri și am „pieptănat-o” un pic cu un pieptene de cofetărie, nici nu știu dacă se numește așa, cât să nu fie foarte „ciufulită” și dezordonată. Drept e că puteam pune crema cu poșul, dar ar fi căpătat un aspect prea ordonat pentru gustul meu de azi.

Sigur, dacă vă doriți un desert mai puțin caloric, partea cu crema de mascarpone se poate omite și vă puteți bucura de gustul unic al iernii, de nucă, scorțișoară, nucșoară, cuprins în această prăjitură. Eventual presărați deasupra zahăr pudră, ca într-o ninsoare.

Se simte magia Crăciunului? Poftă bună!

Lecții învățate din prăjiturit

Nu e un capăt de lume dacă ceva nu-ți iese din prima.
E perfect în regulă să greșești de multe ori până să-ți iasă așa cum sperai.
Lucrurile bune se fac cu răbdare. Dacă mai pui și un pic de pasiune sau un strop de iubire, ai toate șansele să faci ceva grozav.
Uneori chiar și câteva minute pot face diferența.
Uneori e bine să nu te complici, din simplitate izvorăsc lucruri frumoase.
Când guști pentru prima oară un dulce bun, devii conștient că ai multe lucruri pentru care să fii recunoscător în viață.