De fiecare dată când câte o cunoștință din străinătate, care nu știe mare lucru despre România, în afară de „estul Europei, Ceaușescu, Nadia și Dracula”, află că sunt născută pe 31 octombrie, zi pe care marea majoritate a lumii o știe sub denumirea de Halloween, mă întreabă, mai în glumă, mai în serios, dacă sunt rudă cu Dracula sau dacă sunt o vrăjitoare cu părul înroșit din Transilvania.

Sigur că aș fi putea fi ambele, căci cine știe ce povești și încrengături de gene am moștenit din stră-stră-strămoși, însă purul adevăr (și singurul, să fim serioși) este că pot fi cel mult o zână a statului în casă.

Când toamna bate la ușă, temperaturile se învârt în jurul a 15 grade sau mai jos, încep ploile și soarele se acoperă de nori, îmi vine să-l pândesc într-o zi însorită, să-l prind cu un lasou și să-i fur o rază caldă pe care să o port deasupra capului cât sunt toamna și iarna de lungi, să fiu un om cu soare la cap, căci furtuni am tot avut.

Problema majoră este că skill-urile mele de vrăjitoare sau răpitoare de soare lipsesc cu desăvârșire, așa că, singurul lucru care-mi rămâne de făcut este să stau, pe cât posibil, cât mai mult pe acasă și să-mi fac viața frumoasă sub pleduri, pături și cuverturi, în haine pufoase și cu băuturi calde în căni uriașe, mai mari decât paharele cât o vază în care ți se aduc cocktailurile reci și fructate pe malul mării, în cântec de valuri, și să sper că primăvara va veni într-o clipită.

Sunt un om al toamnei, care a început de câțiva ani să disprețuiască frigul și ar vrea să stea șase luni pe an într-un loc unde nu e nici cald, nici rece, nici umed, nici uscat, nici mare, nici munte, nici prea turistic, nici în sălbăticie, nici prea anost, nici prea bibilit.

Da, nici eu nu știu încă unde ar putea fi locul acesta, dar nu m-aș supăra dacă aș ajunge acolo conducând o mașină făcută numai din sticlă ca să văd frumusețea toamnei în toată splendoarea ei prin transparențe.

Zic să fie două pulovere din prima dimineață când dă înghețul. Și-un palton. Și-o căciulă minusculă pentru nas, e predispus înghețului. 😀

Până atunci zâna statului în casă (scuzați vorbitul la persoana a III-a, va fi enervant și pentru mine când voi reciti) este preocupată, cum nu a mai fost vreodată, de casă și acasă, cum ar zice americanii, de home making, și de tot ce ține de procesul transformării unui loc rece în unul al inimii tale, chiar dacă asta înseamnă să stau cu orele să mă uit la recipiente de bucătărie, borcănașe, borcănele, borcănoaie, căni, cănuțe, păhăruțe, rame foto, organizatoare de bijuterii pentru perlele pe care vreau să le port cu mantia din pături înnodate pe care o s-o îmbrac zânește când o să stau pe canapea și o să mă uit la seriale, o să citesc sau o să-mi „pescuiesc” pisicile cu jucăria lor preferată, undița nebună.

Am o sete nemaipomenită de a schimba locul în care locuiesc, de a-l face pe el să mă facă să mă simt acasă. Știu, repetițiile sunt supărătoare, dar nu există vreun mod mai bun, decât unul inestetic și supărător, de a spune că nu m-am simțit ca acasă acasă de jumătate de viață și că schimbările sunt necesare, așa că ce anotimp mai bun decât toamna aceasta aș putea găsi pentru a decora casa cu lumină și căldură?

Procesul schimbării a început din august, când m-am pus să zugrăvesc toată casa și, pe lângă faptul că nu sunt rudă cu Dracula și nu sunt nici vrăjitoare transilvană, mai dețin un defect: îmi place să fac lucrurile în felul în care consider eu că e cel mai apropiat de perfect, așa că zugrăvitul a durat o lună și jumătate, dar zău că a meritat, mi-am pus amprenta asupra fiecărui colțișor și, o dată în plus, mi-am dovedit că nu am nevoie de o prezență masculină pentru că pot și singură, orice ar fi.

Cred că am început să am o obsesie pentru alb și lumină, am făcut toți pereții albi pentru că mi se pare că, dintre toate non-culorile (multe or fi), doar albul lasă loc pentru un nou început, e singurul care există pentru a permite ființelor să-și scrie poveștile cu câte începuturi au nevoie pentru a se simți bine sufletește și a evolua în direcția dorită.

În plus, albul lasă loc de joacă, poți înfrumuseța un loc cu obiecte colorate, cu texturi diverse și nu va părea încărcat, din contră, albul va pune accentele colorate în valoare și viceversa. Deși cred că e fain să ai livingul colorat în mov și să nu-ți dai seama de asta decât atunci când te muți, cum se întâmplă cu gașca din Friends.

Apropo de Friends, tocmai m-am uitat la câteva episoade (reiau serialul pentru a nu mai știu a câta oară, dar de ce să cauți ceva nou când ai descoperit deja unul dintre cele mai mișto seriale făcute vreodată?), și mi-a trecut prin minte situația ipotetică în care cele trei prietene din Friends, Monica, Rachel și Phoebe, ar merge cu mine la cumpărături de toamnă pentru casă (vorba vine, am sta doar pe canapea, uitându-ne pe Answear.ro la noua secțiune de home & lifestyle, bând ciocolată caldă din pahare de șampanie pentru că, în general, paharele de șampanie sunt prea frumoase pentru a fi folosite doar la ocazii ceremonioase).

Ce m-ar sfătui să aleg dintre sutele de produse de pe Answear.ro încât să le reprezinte atât pe ele, cât și pe mine? Ce lucruri frumoase aș putea aduce la mine acasă astfel încât să mă pot bucura de nopțile lungi de toamnă așa cum se bucura gașca din Prietenii tăi de fiecare întâlnire la Central Perk sau în apartamentul Monicăi?

Mă regăsesc câte puțin în fiecare dintre aceste personaje atât de iubite de publicul din lumea întreagă. Fiecare cu o personalitate puternică, asemănătoare prin valorile care le și leagă – empatie, prietenie, iubire, dar și extrem de diferite în privința gusturilor.

Să vedem…

Cu Monica, am în comun pasiunea pentru prăjiturit. Ea mi-ar putea da cele mai bune sfaturi legate de zona de bucătărie și de toate lucrurile necesare gătitului și coacerii de prăjituri, poate mi-ar împărtăși și niște rețete de brioșe sau de tarte pe care le gătește de Ziua Recunoștinței, după ce-l învinge pe fratele ei la fotbal american.

Mi se pare că Monica joacă rolul de „mamă” a grupului din Friends, prietenii se adună zilnic în apartamentul ei, iar bucătăria cu mobilă albastră, multe dulapuri și rafturi pline de recipiente cu condimente, borcane cu biscuiți și un frigider în care se găsește mereu ceva bun sunt emblematice pentru personajul Monica.

Mi-ar plăcea ca și bucătăria mea să aibă rafturi de diverse mărimi, unde să pot depozita, ordonat și aliniat, cum îi place și Monicăi, recipiente de bucătărie, cum sunt cele de aici https://answear.ro/k/femei/home-lifestyle/bucatarie-si-sala-de-mese/recipiente-de-bucatarie. Aș opta pentru un set pentru condimente în culori pastelate, poate un albastru prietenos și luminos, care să-mi amintească toamna aceasta de cerul de vară coafat de nori pufoși, sau un roz ca vata de zahăr, dulce la vedere. Mi-ar plăcea să existe diversitate, să regăsesc stilul eclectic al Monicăi de fiecare dată când gătesc sau prăjituresc.

Monica, așa bună cum e, rațională, iubitoare, practică și extrem de organizată, cred că mi-ar da trei reguli de bază pentru organizarea bucătăriei:

  1. Păstrează alimentele în recipiente ermetice, care să le asigure prospețimea o perioadă de timp mai îndelungată. Alege unele care să-ți placă din punct de vedere vizual, practicul nu trebuie să fie neapărat inestetic.
  2. Go with the flow când vine vorba de aranjarea ustensilelor de bucătărie, dacă nu ai 2 m înălțime, nu pune lucrurile pe care le folosești frecvent în dulapurile de sus.
  3. Nu-ți băga niciodată capul într-un curcan.

Phoebe, spre deosebire de Monica, e dulce și visătoare, un spirit boem și creativ, care a suferit mult în viață, dar și-a păstrat intactă inocența. Phoebe cred că mi-ar recomanda doar lucruri speciale pentru casă, care să mă facă să visez cu ochii deschiși la lumi fabuloase și inedite, departe de goliciunea copacilor la sfârșit de toamnă.

O iubesc pe Phoebe, îmi place că e persoana care își susține prietenii în orice nebunie (cred cu tărie că avem asta în comun) și are o grămadă de inele, cercei, medalioane, pandantive, lanțuri, pentru care are nevoie de multe organizatoare de bijuterii.

Personalitatea aparte a lui Phoebe, originală și artistică, aș vedea-o oglindită foarte bine în brandul Miss Etoile de pe Answear.ro.

De obiectele pentru casă de la Miss Etoile, un brand de origine daneză, m-am îndrăgostit la prima vedere și m-au făcut să mă simt ca într-o poveste chiar de la prima vedere. Au un stil jucăuș, creativ, feminin și pastelat, vesel și ușor recognoscibil, pentru femeia care își permite sieși un moment de respiro, redevenind fetița de odinioară, așa cum e Phoebe, mai ales când aleargă ca un copil ce imită un robot dezarticulat sau când inventează cântecele la chitară.

Rachel e superbă și șarmantă. N-aș putea spune că avem asta în comun, ci doar faptul că învață pe propria piele anumite lecții de la viață, își permite sieși să fie vulnerabilă, pierdută până își găsește calea și se echilibrează personal și profesional. Cum ar putea fi reflectată personalitatea unei tinere extrem de frumoase, obișnuite să fie în centrul atenției, într-o casă?

Rachel mi se pare că are un stil mai clasic, iubește lucrurile de calitate, tonurile neutre, care se împletesc armonios. E tipa care crește cel mai mult pe parcursul serialului, în sensul că se desprinde de familia ei înstărită și refuză să fie soția trofeu a unui bărbat pe care nici nu era sigură că-l iubește, își câștigă independența, adaptându-se cu zâmbetul pe buze noului ei stil de viață, chiar dacă presupune renunțarea la niște carduri de credit cu resurse bănești nelimitate.

Cred că Rachel m-ar inspira în alegere textilelor, precum călduroasele pleduri de pe Answear.ro, atât de necesare în serile din ce în ce mai lungi de toamnă. Dacă ar fi după mine, aș face colecție de pături, cuverturi și pleduri, însă spațiul de depozitare e destul de redus, așa că mă opresc la magicul număr de trei (să fie trei din fiecare, dar rămâne secretul nostru).

Rachel e ca o prințesă modernă, încă de la prima apariție în serial, când vine la cafeneaua Central Perk pe nepusă masă, udă leoarcă, îmbrăcată în rochie de mireasă. Am asociat-o cu nevoia urgentă de prosop, deci textile din materiale naturale, care să absoarbă nu doar apa, ci și experiența neplăcută pe care tocmai o trăise.

În plus, este singura care a folosit vreodată cuvântul pașmină și-a fost mai drăguță ca niciodată (dacă nu ați văzut episodul din Friends, să știți că pașmina este un șal din cașmir filat din lâna caprelor Changthangi domesticite).

Eu o să înlocuiesc pașmina cu un pled și o mă înfășor ca o omidă, bucurându-mă de prezent și fiind recunoscătoare că e toamnă, că viața și oamenii sunt frumoși, cât timp mă mai uit la un episod din Friends și nu-mi doresc să fiu nicăieri altundeva decât acasă.

Îmbrățișări zânești lungi cât o pașmină!

Pentru SuperBlog 2022, cu un apus roșiatic de toamnă în față

Surse foto: answear.ro, unsplash.com, colaje: canva.com, wikipedia.org

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s