Toamnă.

Un cuvânt care mă sperie de câțiva ani și sunt incapabilă să-i mai regăsesc farmecul.

Nu vă gândiți că am fost întotdeauna așa, ba din contră, am iubit aerul rece care umple plămânii cu o voluptate de nedescris după o vară toridă, am adorat cântecul ploii de toamnă asemănător unei orchestre cu toboșari nervoși, m-am pierdut în norii de ceață vălătuciți deasupra orașului în diminețile acoperite de covor de frunze umede și arămii.

”Ți-e frig?”

”Niciodată!”

”Nu te-ai îmbrăcat prea subțire?”

”Nici gând, răcoarea mă trezește la viață.”

Și așa a fost până într-o toamnă în care griul cerului a început să mă deprime și umezeala să mă catapulteze direct în poeziile bacoviene. Greblatul frunzelor din curte era o corvoadă, mâinile și nasul înghețate, o tristă normalitate, aerul rece, de nesuportat.

Săptămâna trecută au fost trei zile de frig și ploaie. Nu vă gândiți că au înghețat pietrele și au plecat urșii la târg să-și cumpere câteva cojoace. Nu. A fost un frig decent, până în 10 grade Celsius, dar m-a făcut să visez cu ochii deschiși cum ar fi dacă aș trăi într-un loc cu o climă caldă în fiecare binecuvântată lună a anului.

Dar hai să revenim cu picioarele pe pământ și să fim practici, simpli și comozi.

În momentul de față, plouă cu tunete și fulgere. Dacă vreau acum să ies afară, cu ce mă îmbrac astfel încât să nu mă ud prea tare (dacă nu am umbrelă sau mașină), să nu îngheț de frig (oare cum or rezista cei care escaladează munți la -30 de grade? Să-l numim curaj nebun?) și să nu arăt ca și când m-aș fi îmbrăcat legată la ochi (deși, să fim serioși, nu caut să impresionez pe nimeni, cui nu-i place de mine, nu o să-i placă nici dacă port numai rochii din mătase Charmeuse și dantelă Alencon, decorate cu pietre prețioase și cred că, în general, e prea mare atenția acordată ”gurii lumii” sau unor X sau Y persoane. Să ne vedem cu toții de viață și să fim fericiți).

Și să ne îmbrăcăm de toamnă, zic, că mai un pic și apare mândrul zero pe termometre și va mai trebui să punem un strat-două de haine, să nu ne transformăm în vreo stană de piatră, cum i s-a întâmplat Babei Dochia în plină primăvară, și nu o să ne mai vedem ochi cu ochi de după înfofoleală.

Toamna aceasta nu vreau să mă îmbrac, ci să mă înfofolesc, să nu simt pic de frig și să visez la venirea primăverii. Ca să-mi iasă planul, am nevoie de hainele potrivite. Nu multe, că resursele planetei sunt prea limitate pentru milioane de oameni cu dulapuri doldora de haine, dar care se plâng că nu au ce îmbrăca. Să spunem că șapte piese vestimentare ar fi suficiente pentru a constitui chintesența garderobei de toamnă.

Așadar, în ordinea numerelor de pe tricou, de sus în jos, suficiente pentru a constitui o echipă de handbal, potrivite pentru orice ocazie, călduroase, faine și versatile, iată alegerile mele.

7 piese vestimentare pentru o toamnă fără stres

Una dintre expresiile argotice din limba română este ”bătut la cap” și se referă la cineva care e sâcâit și deranjat. Așa că vă bat și eu la cap să vorbim despre accesoriile pentru cap și zic că or fi frumoase șuvițele de păr în vânt, dar nici o beretă sau o pălărie nu sunt de ignorat. Atenție, am pus un ”sau” între cele două, dar nu strică niciodată să le deții pe ambele. Mă rog, nu purtate în același timp, dar cine știe ce trenduri vor mai apărea în modă.

Eu sunt în perioada în care prefer beretele în locul pălăriei. Probabil că mă aflu sub influența clișeelor franțuzești, o beretă alături de o baghetă crocantă, un croissant, niște macarons și lipsește să răsară Turnul Eiffel în spate ca ciuperca după ploaie.

Cred că cea mai potrivită culoare pentru o beretă este burgundiul, care e și culoarea mea preferată.

Mi-ar plăcea o lume burgundie, o lume a pasiunii, a misterului și a senzualității, dar e de ajuns să știu că bereta mea burgundie contrastează cu galbenul murdar al frunzelor ofilite, cu cerul încărcat de nori, cu clădirile gri și ude, cu crengile goale întinse ca niște mâini ce doresc o îmbrățișare. Când port o beretă burgundie împreună cu niște dungi cuminți mă poartă gândul spre reclamele retro, de prin anii ’70, când oamenii zâmbeau la televizor mult peste limita de zâmbete sincere per zi.

Ceea ce îmi place cel mai mult la berete e faptul că nu fac discriminare de gen, sunt purtate atât de bărbați, cât și de femei de vreo 2000 de ani încoace, că au descoperit arheologii (nu specialiștii britanici) dovezi conform cărora, în Roma Antică, se purta un accesoriu pentru cap care ar reprezenta stră-stră-strămoașa beretelor de astăzi.

De când mă știu, gâtul neacoperit a fost de vină pentru fiecare dată în care am fost bolnavă. Sau cel puțin așa obișnuiește mama să-mi spună, chiar și acum.

Mi-e adânc întipărit în gând că ”gâtul gol” e buba tuturor răcelilor și gripelor mele și că trebuie să-l acopăr, măcar cu o eșarfă din material fin, dacă tot am impresia că materialele mai groase se simt pe pielea gâtului meu ca și când o sută de mini pisicuțe și-ar plimba gheruțele în toate direcțiile.

Partea cea mai bună la eșarfele colorate e faptul că sunt versatile și pot fi purtate te-miri-cum, legate pe cap sau împletite în păr, ca accesoriu pentru geantă sau pe spate, pentru un strop de culoare.

O opinie destul de larg răspândită aruncă asupra puloverelor vorbe de ocară. Cică ar fi lălâie, odioase și ar dezavantaja silueta feminină.

Mie mi se pare o opinie total greșită, cu cât e mai ascuns trupul feminin, cu atât mai multe neliniști și curiozități poate naște.

Un pulover gri căzut pe un umăr, care lasă să se vadă rotunjimile umărului și ale claviculei, cea mai senzuală părticică din trupul de femeie, e perfect pentru zilele aglomerate, cu multe sarcini de îndeplinit și drumuri de făcut.

O culoare intensă, cum e galbenul muștar al puloverului Medicine, poate scoate pe oricine din zona plictisului etern, pentru că emană căldură vizuală și vrei doar să te bucuri de pufoșenia și căldura lui.

Vero Moda propune un pulover negru cu mâneci largi, strânse pe încheietură, care poate fi purtat atât în ținute casual, cât și în cele elegante, împreună cu o fustă dintr-un material fin.

Cred că hanoracul supradimensionat e una dintre cele mai mișto piese vestimentare ale vremurilor noastre și cred că, peste un secol, oamenii de atunci îl vor privi ca pe o piesă clasică, așa cum vedem noi astăzi fusta dreaptă sau micuța rochie neagră.

Hanorac Answear Lab

E suficient să te uiți o singură dată la imaginea de mai sus, care ilustrează tipul de hanorac foarte cool și modern, cu umerii lăsați și croială lejeră, să știi că tipa care îl poartă se simte bine cu ea însăși și e capabilă să realizeze tot ce își propune.

Hanoracul supradimensionat nu numai că e perfect pentru toamnă, dar descrie foarte bine femeia zilelor noastre și cred că e echivalentul costumului cu pantaloni, de inspirație marinărească, creat de Coco Chanel pe vremea când femeile nu erau încorsetate doar cu corsete.

Paltoanele sunt minunate. Nu știu să vă zic nicio poveste despre un palton, dar dacă ar fi să-l transformăm într-un personaj de poveste, cred că paltonul ar juca rolul iubitului mereu atent și grijuliu, cu brațe puternice, care oferă super îmbrățișări, capabile să liniștească și cea mai arzândă stare anxioasă.

Palton Desigual

Paltonul perfect e musai negru, nu pentru sobrietate, ci pentru mister, croit cu atenție, astfel încât să complimenteze trupul, lung, dar nu atât de lung încât să arate ca o cămașă de noapte cu nasturi, și, eventual, să aibă un detaliu vesel, că și așa e destul gri în jur.

Palton Desigual

Și nu orice fel de pantaloni, să încercăm un exercițiu de imaginație.

Vă puteți imagina un pescar care se pregătește să intre în apă ca să-și descâlcească undița dintr-un noian de bălării acvatice? Are pantalonii strânși pe pulpă, poartă cizme înalte și pare atât de lejer și sigur pe el că s-ar putea lupta și cu un rechin.

Pantalonii largi, lejeri, chiar bufanți, purtați cu o pereche de bocanci înalți poartă o pecete: perfecți pentru toamna lui 2020.

Pantaloni Modern Utility Medicine

Iar acum voi îmi veți sări în cap: ”iar tu cu frigul tău, e toamnă, ia niște teniși în picioare și du-te să te plimbi că prea exagerezi.”

Eu vă dau dreptate, tenișii sunt perfecți toamna până la un punct, acea seară în care stai în oraș până târziu, temperaturile se prăbușesc, aburii ies rotocoale din gură când rostești cuvântul ”frig” și se simte ceva tragic în aerul acelei prime seri de îngheț, când toate frunzele galbene din copaci știu că vor fi la pământ a doua zi. Atunci nu rămâne decât întrebarea:

Ghete, botine sau bocanci?

Iar răspunsul e ușor. Prefer bocancii în orice anotimp, mai ales dacă au platforme, așa cum sunt cei din imagine pe care îi ”asezonez” cu un tricou, palton, jeanși și o carte, dacă se poate.

De când mă știu, bocancii au manifestat o atracție greu de explicat asupra mea. Adică, nu e atât de greu de explicat, dar îmi plac pompoanele verbale astăzi.

În primul rând, bocancii înalți, cu șiret, arată bine pe orice tip de picior (îhîm, am început cu argumentul de natură estetică, spune multe despre mine). În al doilea rând, bocancii sunt extrem de comozi și mă bucur că au descoperit acest lucru și doamnele care, în urmă cu vreo 10 ani, considerau bocancii pre butucănoși, prea masculini, prea milităroși, prea deloc lady-like. În al treilea rând, că se pare că devin ușor obsesivă față de aspectul acesta, bocancii protejează foarte bine picioarele de frigul necruțător al anotimpurilor reci, iar cu o talpă înaltă, călcatul prin bălți e o fericire.

Pentru SuperBlog 2020

Surse foto: arhiva personală, answear.ro

Un gând despre „Lasă-mi, toamnă, zâmbetul cald

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s