Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson este una dintre acele cărți pe care am fi tentați să o încadrăm la categoria ficțiune, pentru că avem de-a face cu un regim politic totalitarist, naționalist, rasist și antisemit, un război mondial în plină desfășurare și o societate civilă prea ocupată, prea obosită și prea încărcată de griji ca să-i pese de ceea ce se întâmplă în jur, 6 milioane de oameni extrași din viețile lor pe criterii etnice pentru a fi trimiși în lagăre, unde urmau să fie uciși, la început cu mijloace rudimentare – bătaie, înfometare sau împușcat, iar mai apoi, când gropile comune erau prea pline, prin gazare și ardere. Pare o distopie, însă e doar realitatea secolului al XX-lea din evoluata și civilizata Europă.

Un băiat pe lista lui Schindler este o carte bazată pe fapte reale, pe ceea ce a trăit Leon Leyson sau Leib Lejzon, un băiat dintr-o familie modestă din satul Narewka din Polonia, în anii ce au precedat cel de-Al Doilea Război Mondial, cât și în timpul conflagrației mondiale, totul culminând cu trimiterea evreilor în lagărele de concentrare naziste. Prin rememorările lui Leon Leyson, ajuns la maturitate, ne este descris procesul prin care copilăria și traiul idilic al unui băiețel sunt curmate din ordinele unui regim politic al urii și al dezbinării.

un baiat pe lista lui schindler

Pentru că avem un text scris la persoana I, în care o persoană reală își reamintește cum a trăit un eveniment din trecut, iar detaliile istorice se împletesc cu informațiile și stările sufletești, Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson este un text memorialistic.

Un băiat pe lista lui Schindler, cu toate că este o carte care vorbește despre unul dintre cele mai odioase evenimente din epoca modernă, Holocaustul, emană liniște și acceptare pentru că e scrisă din perspectiva unui supraviețuitor, care a reușit să accepte traumele care l-au marcat pe viață și a avut curajul de a privi în urmă cu atenție, după aproximativ 60 de ani de la acea zi de 8 mai 1945, când războiul se termină, și a-și strânge amintirile într-o carte lansată în 2013, cu titlul The Boy on the Wooden Box. În România, a apărut în 2014, la Editura Rao, sub denumirea Un băiat pe lista lui Schindler.

Oskar Schindler, un exemplu de curaj

Dacă e să analizăm puțin cele două variante ale titlului – original, respectiv tradus, vom putea intui foarte bine ceea ce această carte de memorii ne va dezvălui. În primul rând, e evident care e personajul central al acestei cărți: un băiat, despre care vom afla ulterior că se numește Leib Lejzon, devenit mai târziu Leon Leyson. Celelalte referințe din ambele titluri întregesc tabloul cărții.

În varianta în română, se face referire la Oskar Schindler, personaj real pe care cei mai mulți îl știm din unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată, Lista lui Schindler, în regia lui Steven Spielberg. Oskar Schindler a fost un om de afaceri german, care, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și-a dat seama de planul nazist de exterminare a populației evreiești și a încercat să protejeze atât de mulți evrei cât a putut, angajându-i în fabricile lui și susținând că forța lor de muncă e absolut necesară pentru efortul de război. Numele acestor angajați erau trecute pe o listă, numită lista lui Schindler, însumând mai bine de o mie de evrei, ”evreii lui Schindler”

800px-Schindler,_Oskar
Portretul lui Oskar Schindler, sursă foto: wikipedia.org

”Cel care salvează o viață, salvează lumea întreagă”, spune o zicală în ebraică, iar Oskar Schindler, prin toate manevrele, planurile și eforturile depuse pentru a-i ține la distanță pe agenții SS, a salvat de la moarte peste o mie de evrei, primind în 1963 titlul de ”Drept între popoare”, acordat în semn de recunoștință celor care și-au riscat propria viață pentru a face ceea ce era drept și omenesc.

În varianta originală a titlului cărții, avem sintagma ”wooden box”, o cutie de lemn despre care vom afla că era folosită pe post de scară de către băiat, facilitându-i astfel accesul la aparatele la care Leon lucra în fabrica lui Schindler. Aceste detalii sunt esențiale pentru a deduce că băiatul nu a asistat direct la ororile din lagărele de concentrare, însă redă cu acuratețe informațiile care pătrundeau din exterior în bula creată de Schindler.

Poveștile reale nu au nevoie de metafore

Corpusul cărții Un băiat pe lista lui Schindler păstrează franchețea dictată de titlu și regăsim un stil simplu, direct și oral pe care Leon Leyson îl folosește pentru a-și reda amintirile, atât pe cele frumoase, de pe vremea când cea mai mare bucurie era să alerge desculț pe pajiștile din satul lui natal și să facă baie împreună cu frații lui în râu, cât și pe cele dureroase – traiul în ghetoul din Cracovia, injuriile și batjocura, discriminarea, frigul, foamea, lipsurile, frica de a fi ucis în orice secundă, sau pe cele despre normalitatea de după război – vina de a fi supraviețuitor, migrarea spre America și începerea unei vieți noi de la zero.  

În prologul cărții Un băiat pe lista lui Schindler, ne aflăm deja în anul 1965, pe aeroportul din Los Angeles. Aici are loc o întâlnire între Oskar Schindler și câteva sute de evrei dintre cei care au fost salvați de actele de curaj ale acestui om, care și-a pus toată energia și averea pentru a ”fenta” sistemul nazist în timpul Holocaustului și a le acorda o a doua șansă la viață câtorva mii de suflete care altfel și-ar fi găsit sfârșitul în foc.

Tot în prologul cărții, aflăm că lucrurile vor fi prezentate din perspectiva unui bărbat de 35 de ani pe nume Leon Leyson sau Leib Lejzon, care era copil în timpul crunților ani în care milioane de evrei și-au găsit sfârșitul în camerele de gazare din lagărele naziste.

Cartea narează o perioadă de aproximativ zece ani din viața lui Leon și etapele prin care acesta trece până la 19 ani, când pleacă în Statele Unite ale Americii: anii plini de jocuri din micul sat Narewka, mutarea în Cracovia și felul în care s-a adaptat la mediul urban, traiul în ghetou, călătoria cu un tren al morții către lagărul Płaszów, norocul de a fi angajat în fabrica lui Schindler, episoadele de panică, situațiile tensionate, iminența morții, dar și sfârșitul războiului, care i-a lăsat pe angajații fabricii lui Schindler într-o febrilă așteptare, dotați de către inimosul angajator cu o sticlă de băutură și o rolă de material textil, care aveau rolul de a le ușura sau cumpăra drumul către casă.

”Płaszów era o lume cu totul străină. Era construit deasupra a două cimitire evreiești pe care naziștii le profanaseră și le distruseseră. Era un loc sterp, lugubru și haotic. Cât vedeai cu cohii, erau doar pietre, mizerie, sârmă ghimpată, câini feroce, gardieni amenințători și un teren plin de barăci șterse. Sute de prizonieri în haine jerpelite se grăbeau de la un post la altul, amenințați de gardienii înarmați din Germania și Polonia. În clipa în care am intrat pe poarta lagărului Płaszów, am fost convins că nu aveam să mai scap niciodată viu de acolo.”

Totuși, cum a fost posibil așa ceva?

Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson este doar un titlu din lunga listă de cărți dedicate Holocaustului, sumbru și regretabil eveniment din istoria recentă, caracterizate de un element comun, un liant care îi leagă pe supraviețuitori și acesta nu poate fi decât  tripleta compusă din durere, pierdere și moarte.

Memoriile lui Leon Leyson mă determină să repet cât de tare mă enervează regimurile politice stupide și politicienii bolnavi psihic, nedreptatatea socială, discriminarea, inegalitatea și cei care concep legile în așa fel încât ura să se transforme în crimă în masă.

Holocaustul mi se pare ireal și continui să mă întreb cum a fost posibil în secolul al XX-lea, la o aruncătură de băț de zilele noastre, să-și piardă viața 6 milioane de oameni doar pentru că erau evrei. În acest articol vechi, pe care l-am numit Kaddish pentru victime, Kaddish fiind un fel de odă iudaică adusă sufletelor plecate, am încercat să sintetizez motivele care au stat la baza antisemitismului, a stereotipurilor și a urii viscerale îndreptate împotriva comunității evreiești în decursul istoriei, dar, mai ales în Germania nazistă. Sigur că acest aspect ar fi meritat un studiu mult mai profund, pe care am avut intenția să-l fac la un moment dat, dar nu am fost în stare pentru că subiectul mă epuiza emoțional și riscam să devin o și mai mare mizantroapă decât sunt acum.

Probabil sub influența acelorași emoții am citit și Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson și-mi pare rău că nu m-am lăsat să empatizez mai mult cu această carte bazată pe fapte reale din viața autorului, care a avut nevoie de mai bine de 60 de ani pentru a-și găsi forța interioară și a lăsa lumii mărturie experiențele trăite în focul Holocaustului, la limita dintre viață și moarte. Am acordat doar trei steluțe din cinci acestei cărți, din frustrarea că încă nu am găsit răspuns la întrebarea care mă urmărește, însă Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson este o carte care merită să fie citită de cât mai multă lume pentru că istorii atât de sângeroase ca Holocaustul nazist nu trebuie lăsate să se repete.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s