În anii 2000, muzica era cam segregată, în sensul că apăreau pe bandă rulantă ba trupe de băieți, ba trupe de fete. Dacă mă întrebați de o trupa mixtă, nu-mi vine nimic în minte, dar părerea mea nu contează că oricum aveam mai puțin de 10 ani pe vremea aceea și nu mă prea uitam la MTV, singurul post muzical care dădea muzică din afară, pe motiv că arăta neprietenos din punct de vedere vizual și apăreau oameni mari îmbrăcați în costume de baie ce dansau languros și nu, nu costumul era problema, ci dansul, dacă tot te faci de râs, de ce s-o faci în stil mare, în mod repetat, să te vadă toată lumea?

Ce vreau să zic, de fapt și de drept, e că pe vremea aceea, fetele din trupele muzicale purtau niște perechi de ghete/ cizme/ botine/ papuci-butucănoși-extratereștri-cu-platformă-greu-de-denumit-dar-care-îmi-plăceau-la culme. Aveau platforma atât de înaltă că unui melc i-ar fi trebuit cam o oră de urcuș în pantă dreaptă să ajungă pe bombeu și atunci ar fi crezut că s-a suit pe vârful lumii.

Tipele de la Spice Girls sunt, zic eu, cele care au transformat platformele decadei 1990-2000 într-o modă adorată și dorită de puștii din lumea-ntreagă, că mereu adori și îți dorești doar ce nu poți avea (și nu doar când ești copil). Înainte de a sfârși în discuții filosofice despre sensul vieții, iată aici o fotografie numai sclipici, picioare până în cer și papuci a la Spice Girls:

spice girls
Sursă foto: conversationsabouther.net

Sigur că platformele din ’90 nu erau o noutate sau o invenție. În perioada funky-disco cu păr vâvoi a anilor ’70, atât femeile, cât și bărbații purtau platforme și erau mai zurlii (cuvânt învățat de când folosesc Facebook în limba română) ca niciodată. În perioada interbelică, până la apariția pantofilor de tip stilletos, pregătirile pentru cel de-al Doilea Război Mondial l-au determinat pe Ferragamo să creeze încălțăminte folosindu-se de lemn și plută și așa au apărut platformele moderne. Platforme moderne care m-au fascinat de când le-am văzut prima oară. Dragoste la prima vedere (și la a doua privire, la a treia… infinit de priviri).

Uzitând de toate mijloacele diplomatice prin care un copil poate face lobby pentru o pereche de papuci-atât-de-înalți-încât-ai-putea-păși-în-craterele-de-pe-Lună-și-nu-ți-ai-da-seama, adică premii întâi cu coroniță, comportament desăvârșit de cuminte, scrisori către Moș Crăciun, morcovi proaspeți pentru iepurașul de Paște etc, în cele din urmă, demersul meu a avut rezultatul scontat și mama s-a îndurat de odrasla ei cu gusturi nepotrivite pentru vârsta ei fragedă și i-a cumpărat prima (și singura din copilărie) pereche de papuci asupra căreia se îndreptau doar opinii extreme de la cele mai puțin de zece persoane care au avut teribila șansă de a mă vedea suită pe acele minunății, de la ”De ce porți bolovani în picioare?” la ”Trebuie să fie mai comozi decât par”.

Negri, confecționați dintr-un material sintetic ce imita pielea, cu platformă de 4-5 centimetri, acei pantofi erau o dorință arzătoare îndeplinită. Și ce-a urmat nici nu mai contează.

Cert e că, atunci când ești copil, socoteala de dinainte de a primi papuci cu industrial look nu se potrivește cu cea din momentul în care trebuie să-i porți și să-ți menții echilibrul fără să riști să-ți luxezi glezna, așa că acele minunate platforme au avut doar rolul de papuci de casă, purtați din dormitor în bucătărie și uneori pe casa scării, dacă se ivea vreo vecină cu complimentele la ea. 🙂

Anii au trecut și am rămas cu aceeași admirație și nevoie de încălțăminte care te face să arăți mai înalt, dar nu-ți strangulează jumătate de picior în înălțimea unui toc și te lasă să pășești și fără să răspândești cântec de ceas stricat în jurul tău – tocpoctocpoc.

Cum în materie de modă e greu să mai fie creat ceva absolut nou, nemaivăzut și original, trendurile se tot repetă. Mă rog, trendurile sunt reinventate, actualizate (să nu minimalizăm efortul creatorilor de modă, zic). Așa că, minunea s-a repetat în anul de grație 2018, când primii pantofi douămiioptsprezeciști cu platformă cât Casa Poporului văzută de la mare distanță și-au făcut apariția timidă pe piață.

Prima iubire (în materie de pantofi, am zis că ne ferim de alte discuții filosofice și vorba englezului, shoes first) nu se uită niciodată, așa că acest trend fashionistic, care, din fericire, este extrem de actual și astăzi, a pus stăpânire pe mine și sunt mândra deținătoare a unei triplete de platforme achiziționate doar în ultimele luni.

Dacă dați o raită prin magazine, nu aveți cum să rămâneți imune la colecțiile noi de platforme, atât de îndrăznețe, de actuale, de creative, care pot scoate din banal și cea mai plictisitoare ținută.

Platformele sunt extrem de comode și extrem de practice. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, zic să aruncăm o privire în istorie, mai exact în Veneția secolului al XV-lea, când doamnele purtau strămoșii papucilor cu platformă de astăzi care se numeau chopines. Hai să ne aventurăm și să le românizăm forma prin șopine, deși DEX definește cuvântul doar ca o veche unitate de măsură și nu ca piesă de încălțăminte.

Ei bine, aceste șopine venețiene erau o formă de încălțăminte purtată peste pantofii doamnelor, care avea rolul de a ține departe apa și mâlul de pe străzile umede ale Veneției. Culmea, înălțimea șopinelor era un simbol al statutului social și doamnele din înalta societate se cățărau uneori pe platforme cu dimensiuni astronomice, unele șopine atingeau și 50 de centimetri, căci de ce să nu te pui în pericol de a te frânge dacă asta înseamnă să sugerezi că ai avere și titluri nobiliare? 😀

Shoemuseum_Lausanne-IMG_7291
Șopine realizate după modelul venețian, sursă foto: wikipedia.org

Să nu uităm că noi trăim în România, unde nu avem nevoie chiar de șopine înalte cât aproape o treime din înălțimea unui om sau de ambarcațiuni pe apă pentru a ne deplasa, dar avem (din belșug!) gropi pline de apă în asfalt după fiecare ploaie mai serioasă, iar cu o pereche de încălțări cu talpa masivă, te poți ”scufunda” în mările urbane fără să te uzi până la piele. 😀

Patru tipuri de platforme în trend în 2019

Platformele sunt peste tot, vin în toate formele și culorile și e minunat. Să luăm drept exemplu magazinul online Answear, unde, în doar câteva minute, am găsit câteva perechi de platforme care merită toată admirația.

Botinele de damă Husky de la Steve Madden mi se par potrivite pentru un look romantic, în combinație cu rochii din materiale fine, vaporoase, cu volane sau panglici, într-un outfit de prințesă modernă, care explorează străzile orașului ca și când ar fi coridoarele castelului ei.

Botine Husky, Steve Madden

Această pereche de pantofi sport de la Fila inspiră putere, determinare, dorința de a duce lucrurile la bun sfârșit și e numai bună pentru zilele cu drumuri și sarcini de îndpelinit.

Pantofi Trailblazer Wedge, Fila

Botinele Gioseppo duc spre un look masculin și le văd combinate cu sacouri, cămăși supradimensionate, accesorii din piele, eventual cravate sau eșarfe din mătase.

Botine

Pentru un look urban chic, pantofii sport Diesel sunt extrem de versatili și pot fi purtați într-o multitudine de combinații extrem de actuale, de la denim, stofă, dantelă sau chiar latex.

Pantofi sport Diesel

Gusturile nu se discută… Sau?

Ca să echilibrez balanța, ar trebui să zic și despre chestiunile deranjante din tendințele actuale, însă ”nu e frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”, după cum spunea Creangă, așa că, dacă vouă vă place ceva, ignorați părerea celor din jur și faceți numai ce vă face fericiți.

În definitiv, cine sunt eu să critic bărbații care poartă pantaloni de lungimi nepotrivite și-și afișează gleznele la vedere?

Pantaloni Selected

Domnii respectivi poate consideră că gleznele la vedere sunt noul simbol al masculinității și poate așteaptă un compliment de tipul ”ce fină pare pielea de pe gleznele tale” sau ”ai glezne frumoase, cum le întreții așa în formă?”. Micuțele atenții verbale cred că îi vor face să se simtă mai bine decât o pereche de jeanși pentru bărbați cu lungimea atât-cât-trebuie, purtată cu șosete cât să acopere ”decolteul” recent pus în valoare al picioarelor bărbătești.

Nici nu e de mirare că săracii domni poartă gleznele dezvelite în orice context, chiar și atunci când sunt îmbrăcați elegant și codul vestimentar nu ar permite astfel de expuneri, ei își doresc doar puțină apreciere. Și-n fond, cine nu-și dorește asta?

Dacă mie-mi displac gecile matlasate din material ultralucios, care arată ca și când o oglindă și-ar fi strănutat luciul ici și colo pe suprafața ei, de ce ar trebui ca toată lumea să le evite și să poarte paltoane pentru bărbați ce descriu corpul uman într-un fel elegant și armonios?

Geacă Guess Jeans

Poate că pentru cei care le poartă sunt cele mai interesante și de dorit piese vestimentare și consideră că materialul ultralucios, pe care-l antipatizez eu rău de tot pentru că e inestetic și la atingere seamănă cu suprafața unui lac înghețat, e cel mai cool din întreg ansamblul.

Concluzia e că trendurile sunt cam instabile și părerea mea despre ele nu contează. Părerea nimănui nu ar trebui să conteze în luarea deciziilor importante, cum ar fi perechea de pantofi sau hainele pe care ți le cumperi, prietenii cu care te înconjori, persoan(ele)a pe care le iubești sau drumul pe care alegi să-l urmezi în viață. Așa că, îmbracă-te cum vrei, cu ce vrei, căci frumusețea este în ochii privitorului și e cel mai important să te simți bine cu tine și să știi să-ți observi singur frumusețea, chiar și fără oglindă.

Articol cocoțat pe platforme obraznic de înalte pentru SuperBlog 2019.

3 gânduri despre „Platforme, platforme, platforme… și restul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s