Să ne imaginăm următorul scenariu:

Suntem în care an vreți voi al deceniului 3 din secolul al XX-lea. Bine, să evităm totuși marea criză economică ce a ținut până în 1933 și nici să nimerim în anul în care începe cel de-Al Doilea Război Mondial nu-i înțelept.

Să zicem că suntem undeva între 1935-1936, în capitala Regatului României, pe o terasă la șosea. Bem vin alb din pahare de cristal cu picior înalt și ne bucurăm de freamătul orașului dintr-o sâmbătă de iulie.

În jur, sunt doamne îmbrăcate elegant în rochii de tip clopot și corset, asortate cu pălării rafinate în culori pastelate, decorate cu dantelă fină și bijuterii prețioase. Însoțite de domni galanți în costume atent croite, cu pălării de fetru și bastoane, doamnele sunt ajutate cu gesturi largi să coboare din trăsuri. În aer, se împletesc miresme de parfumuri franțuzești cu clinchete de tacâmuri, râsete melodioase de femei și voci groase de bărbați.

La lăsarea întunericului, când felinarele și lumânările de pe mese se aprind, Gion, însoțit de câțiva instrumentiști, își începe cântarea cu vreo două romanțe și o continuă melancolic cu melodia asta despre verișoara din Timișoara, ”cea mai frumoasă și dulce dintre femei”.

Nu știm dacă piesa este inspirată de o doamnă reală sau a fost la mijloc o simplă utilizare a două cuvinte ce rimează, cert e că piesa lui Gion, despre care se crede că datează din 1933, e ușor mai mult fermecătoare.

 

Un gând despre „#Scriindă. 10. O piesă de odinioară cu Timișoara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s