Am gătit, am prăjiturit, am cumpărat haine și produse de machiaj, m-am plimbat, am citit, am ascultat muzici noi, am mers la un picnic cu care ploile de mai nu au fost de acord. Am ieșit în oraș în fiecare zi să uit, să evit, să nu mă gândesc la…

Am construit un zid între mine și mine. Zilnic, am zidit emoții și sentimente reprimate. Le-am lipit între ele cu dor pe post de ciment și părea o construcție durabilă.

Vineri seara, am ales să merg în singurul loc în care rațiunea intră în pauză. Fatală greșeală. În timp ce orchestra și corul Filarmonicii interpretau, în primă audiție, o compoziție senzațională a unei tinere muziciene pe nume Diana Rotaru, Chorals and Music-boxes, m-a pocnit între tâmple sintagma ”generație pierdută”. Când vocile umane se înfășurau în sunete de instrumente și urcau până la cer, am început și eu să urc pe culmile disperării.

A fost momentul în care eu nu am mai putut să mă evit pe mine. Nu e o treabă atât de grea să-ți întemnițezi gândurile dureroase într-o chilie de piatră dintr-un abis de suflet, cert e că vor evada, te vor ajunge din urmă, te vor cuprinde și te vor purta într-un dans elegant al suferinței.

Mi-am pierdut potențialul suflet pereche. O suflare de viață făcută din aceeași esență cu mine, dar esențialmente diferită de mine. S-au ciocnit ideologii, viziuni și verbe până au rămas doar cioburi și dor. Cum instinctul nu mă înșală niciodată, știu că o întâlnire de genul acesta, în care te vezi în celălalt fără să te oglindești, se întâmplă o dată în viață sau deloc. Sunt o norocoasă. O norocoasă care până acum putea pune doar întrebări, fără să găsească vreun răspuns. Acum știu, dar tot frustrant e. Frustrant că nu pot.

Uitându-mă în jur, la oamenii apropiați de mine ca vârstă, realizez că nici situația lor nu e prea fericită. Fac parte dintr-o generație care nu poate. Nici măcar nu e vina noastră personală, suntem damnați. Parcă văd cum o entitate divină, care lucrează la bunul mers al lucrurilor în lume, ne-a pus, înainte de a ne naște, eticheta: ”generație grăbită de oameni singuri cu așteptări mari și iubiri pierdute”.

Gertrude Stein folosea sintagma de ”generație pierdută” pentru a numi generația dezorientaților, a rătăciților, a celor care au trăit ororile din Primul Război Mondial și nu s-au aflat printre cele 20 de milioane de victime. Din ”generația pierdută” au făcut parte scriitori americani precum Hemingway, Fitzgerald, E. E. Cummings, John Steinbeck, Henry Miller și alții, care au trăit și au creat însoțiți de sentimentul de vină că sunt supraviețuitori.

Noi nu ne simțim vinovați pentru nimic, în mod particular, dar suntem plămădiți din frici – frica de a eșua, frica de a nu avea, frica de a fi mai prejos decât altul, frica de fi impostor, frica de a muri, frica de viitorul incert, frica de a iubi, frica de a fi rănit, frica de a fi abandonat, frica de a fi. Fricile ni se încolăcesc printre vene și artere, le respirăm, le bem, le mâncăm, le învingem și le naștem.

Suntem generația care face din orice o dramă, generația care a uitat să zâmbească. Nu ne relaxăm niciodată și ducem mereu lupte numai de noi știute. Când iubim, vrem să fie totul perfect și nu știm cum să depunem efortul necesar pentru ca lucrurile să se îmbunătățească în timp.

Vrem, dar nu putem. Ce e stricat, să rămână stricat! Haine pătate, laptopuri virusate, telefoane blocate? Nu-i bai, le aruncăm și cumpărăm altele. Suntem generația mereu în căutare de nou și modern. Suntem generația care nu-și găsește astâmpărul și suntem mânați zilnic de dorul de ducă. Am fost învățați că lumea întreagă e casa noastră, că distanța poate și trebuie controlată prin apăsare de butoane digitale. Credem că suntem liberi, că avem aripile larg întinse pe cel mai senin cer.

În drumul spre succesul mult visat, ne desprindem din strânsoarea mâinilor care nu au același ritm cu al nostru. Dar ce se întâmplă când dispar zidurile din jurul nostru și dăm nas în nas cu singurătatea? Chiar suntem o generație a iubirilor pierdute?

2 gânduri despre „Suntem generația iubirilor pierdute?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s