Se dă următoarea imagine:

Intuitiv, eu resimt grație, energie, senzualitate, naturalețe, ritm, pasiune, finețe. O făptură ca o constelație ce emană feminitate. Un personaj feminin îmbrăcat de propriile-i cosițe și de veșminte vaporoase, care parcă se contopește în mediul înconjurător, în stânci, pământ și vegetație. Stanele de piatră de la picioarele femeii împrumută din rotunjimile trupului ei, iar mâinile ei dirijează aerul în cel mai suav și elegant vals. Cu ochii închiși, corpul flexat într-o mișcare de dans și mâna în aer cu degetul arătător întins ca aripa unei lebede albe, femeia cu flori în păr parcă provine dintr-un ținut de basm, plămădit din magie.

Ei bine, imaginea de mai sus a fost creată de The Spartan Bureau și apare pe coperta unei cărți în care contemporaneitatea se contopește cu fantasticul. Sinuciderea Ielelor, căci despre ea este vorba, a fost scrisă de Ana Mănescu și a apărut la Editura Herg Benet în anul 2018, în colecția Cărțile Arven.

Sinuciderea Ielelor de Ana Mănescu este un volum de proză scurtă, format din 11 povestiri diferite ca lungime, în care se regăsește un mix interesant ce combină estetica fantasticului cu simboluri din mitologii și personaje din basmele românești (o Ileană-Cosânează ce are un copil cu zmeul și un Făt Frumos impotent este ceva chiar obraznic, nu? 😀 ). 

Sinuciderea Ielelor de Ana Mănescu vine cu o recomandare din partea autoarei. Fantasticul povestirilor sale să fie combinat cu muzica celtică a lui Adrian von Ziegler; un detaliu demn de luat în seamă pentru că îndrumă cititorul într-o direcție neașteptată, după ce, la prima vedere, titlul îi lasă impresia că volumul este inspirat strict din mitologia românească.

În tradiția populară românească, ielele sunt niște fecioare zănatice, cu mare putere de seducție, neastâmpărate, capricioase și ambivalente, care apar noaptea și se prind într-o horă ce pârjolește pământul. Omul care le privește dansând rămâne pocit, smintit și poate fi vindecat doar prin ritualuri și descântece sau prin jocul Călușarilor, cu mare încărcătură magică. Sinuciderea Ielelor se inspiră și din această frântură de mitologie românească, însă produce o importantă translare în realitatea imediată: zânele Anei Mănescu se plimbă cu autobuzul sau cu taxiul, uneori pleacă la studii în altă țară, dețin pisici, merg cu bicicleta sau împrumută cărți de la biblioteca publică.

Cele 11 povestiri din volumul Sinuciderea Ielelor au cel puțin trei elemente comune care străbat întreg volumul și îi conferă unitate: finalul deschis, misterul și personajele feminine, aflate în centrul tuturor povestirilor. Marele merit al acestui volum este că reușește să creioneze eroine puternice și diafane, feminine și feministe.

Povestirile din Sinuciderea Ielelor au în centrul atenției personaje feminine bine conturate, temperamente puternice, adesea impulsive, normale ca aspect și în modul în care sunt crescute, însă cu un mesaj existențial contrar normelor și regulilor firești din lumea oamenilor prin filiația de sânge (au adesea mame zâne sau mame sirene), ceea ce le face să nu simtă niciodată sentimentul de apartenență. Eroinele Anei Mănescu sunt legate intrinsec  de lumea pe care ochiul uman nu o poate percepe, o lume fantastică, guvernată de propriile legi, crunte pe alocuri, însă care funcționează perfect pe tărâmul zânelor.

Tipologiile feminine din Sinuciderea Ielelor sunt ca un duplex format dintr-o jumătate legată de uman și o jumătate care se simte încarcerată și caută lumea fantasticului pentru a-și desăvârși destinul. Uneori, nevoia de eliberare și desprindere de lumea oamenilor, resimțită ca o durere în trup, este satisfăcută doar pentru scurt timp, iar eroinele preiau frâiele propriei vieți, luând decizii radicale, devenind stăpâne peste ambele părți – umană și supranaturală – ale propriei ființe.

Într-o oarecare măsură, în volumul Sinuciderea Ielelor de Ana Mănescu predomină tema romantică a destinului. Eroinele din povestiri precum Nereida sau Coborâți? sunt crescute în familii monoparentale, de către tată, iar lumea oamenilor este căminul lor, este locul în care cresc și sunt educate. Însă, pe măsură ce înaintează în vârstă, momentul adevărului nu mai poate fi evitat și sunt nevoite să se pună față în față cu acea parte a identității lor despre care nu știau până atunci – sunt zâne sau sirene, iar prelungirea șederii lor pe tărâmul oamenilor cere sacrificii de sânge. Lipsite de opțiuni și sfâșiate lăuntric, personajele își urmează destinul, însă nu orbește, nu rămân supuse și sunt pregătite să ducă lupte pentru eliberare și libertatea personală. Așa cum este și Laura, fata regelui din povestirea Balaura și Ascalon, capabilă să se lupte vitejește cu orice balaur, în special pentru a nu fi nevoită să se supună regelui care a promis că o va mărita cu învingătorul balaurului.

Preferatele mele sunt povestirile foarte scurte, flashurile literare însiropate bine de tot în mister, pe alocuri morbide, bizare și amuzante, de la jumătatea cărții. Ana Mănescu reușește să spună foarte mult în cuvinte puține, iar felul acesta eliptic lasă o portiță deschisă pentru cititor în universul ficțional. Ca niște bombe a căror explozie imediată este savurată din plin și produce uimire, povestiri foarte scurte precum Valea Nandrii, Tinerețe fără de bătrânețe și moarte fără de viață, Alergia sau Interviul mixează vrăjitoarele, ospiciile, fantomele și pisicile cu forța pe care o are cuvântul, sacrificiul făcut în numele artei sau bolile psihice cauzate de sentimentul de vinovăție al omului.

Sinuciderea Ielelor reprezintă cea de-a patra carte apărută sub semnătura tinerei scriitoare Ana Mănescu, după alter.ego., Quasar și Stresul dintre orgasme, publicate tot la Editura Herg Benet începând cu anul 2014.  

Reclame

Un gând despre „Sinuciderea ielelor de Ana Mănescu – fantasticul la feminin

  1. A republicat asta pe fata noptii și a comentat:
    „Tipologiile feminine din Sinuciderea Ielelor sunt ca un duplex format dintr-o jumătate legată de uman și o jumătate care se simte încarcerată și caută lumea fantasticului pentru a-și desăvârși destinul. Uneori, nevoia de eliberare și desprindere de lumea oamenilor, resimțită ca o durere în trup, este satisfăcută doar pentru scurt timp, iar eroinele preiau frâiele propriei vieți, luând decizii radicale, devenind stăpâne peste ambele părți – umană și supranaturală – ale propriei ființe.”

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s