Trebuie să vă mărturisesc un secret. Este unul destul de rușinos pentru o persoană care se vrea a fi cât de cât rațională, însă norocul meu e că nu poate fi observat cu ochiul liber de o persoană neavizată, așa că am reușit să-l țin ascuns până acum. Însă, realitatea m-a izbit în față și nu mai pot să stau într-o permanentă stare de negare. În plus, o problemă recunoscută este deja pe jumătate rezolvată. Să nu mai lungesc lucrurile…

Recunosc că am apucături de bătrânică stăpână peste o casă înțesată de lucruri, care nu a aruncat nimic în viața ei și a depozitat totul în jur, pe unde a apucat, la început printr-un fund de dulap sau o debara ferită, apoi prin sertare și rafturi și pahare, boluri, vaze, pungi, până a început să-i fie greu să calce prin propria casă de atâtea mărunțișuri ce se ițesc în calea ei ca frunzele și crengile ce se lovesc de tine când alergi printr-o pădure deasă. Să reținem, am apucături, nu sunt vreo bătrânică, am decis să încep să îmbătrânesc doar după ce voi împlini suta de ani, așa că mai avem de așteptat până ce timpul se va apropia bine de tot de borna anului 2100.

Fiecare lucru. oricât de mic ar fi, îmi amintește de un moment, de o stare, de o persoană și, aruncându-l la gunoi, cred că o să uit de acea parte din viața mea, de acea parte din mine, pentru că și în mintea omului e plin de depozite și subdepozite care adăpostesc de toate și nimic nu e mai greu decât să păstrezi ordinea și evidența unui haos organizat și să nu rătăcești un gând sau o amintire.

Noroc că mă relaxează să fac curățenie, altfel ar trebui să prind niște liane de grinzile casei ca să pot sări de la o grămăjoară de lucruri la alta. Nimic mai neadevărat, evident, nu s-ar mai vedea nici umbră de grindă sau acoperiș sau cer, m-ar îngropa propria viață sub formă de amintiri fizice. Așa cum mă îngroapă acum hainele în momentul în care caut ceva în dulap. Pentru că acolo e chiar imposibil de păstrat ordinea, eu fiind o persoană aflată mereu în grabă, deși îmi place să cred că nu mă grăbesc niciodată, și, când scotocesc printre haine frumos aranjate, împăturite sau așezate impecabil pe umerașe, zici că sunt un ciclon sau un cățeluș care sapă o groapă pentru a ascunde urgentissim un os delicios. Trist e că am impresia mereu că nu am cu ce să mă îmbrac, așa că obiectele vestimentare își sporesc numărul întruna și spațiul de depozitare se micșorează, parcă intrat la apă.

Am făcut un exercițiu de imaginație. Dacă, prin absurd, am trăi într-o lume în care toți oamenii ar avea dreptul la doar 10 piese de îmbrăcăminte, care ar fi acelea? Cum ar trebui să arate baza unei garderobe, astfel încât alcătuirea unei ținute zilnice să fie floare la ureche, să arate uimitor, să satisfacă toate nevoile și să țină sub control apucăturile de bătrână colecționară? De fapt, să-l numim exercițiu de normalitate și decență. Cum să arate garderoba unui om căruia îi place să se îmbrace mereu altfel, dar nu e dispus să-și transforme casa într-un depozit de haine în condițiile în care lumea e atât de nedreaptă și inegală încât, pentru unii, e un lux și cea mai mare bucurie o pereche de ghete noi sau un pulover călduros? Care sunt piesele vestimentare atât de versatile încât să le poți purta la bal, la spital, la un scandal, la un ceai dansant, la un concert sau la o ședință serioasă la birou sau pe scara blocului?

Esențele tari nu se țin doar în sticluțe mici…

… se țin și în șifonier. Într-un colțișor, că nu-s multe la număr, dar surprinzătoare la faptă. Zece, domn`le, și toate zece capabile de combinații stilistice de zece plus.

Așadar, să vedem cum ar trebui să arate crema cremei din garderobă.

bazele (1)

În cazul meu, toate hainele ar trebui să fie negre. Nu știu dacă e perioada de vină – rece -sau felul meu de a fi – lipsit de culoare -,  dar nu găsesc nimic mai frumos decât negrul, cu al său mister acaparator și politețea cu care complimentează un păr roșcat.

1. Cămașa (10)

Când e vorba de cămașă, toată lumea recomandă să fie una simplă, albă sau în culori deschise, pastelate. Eu o găsesc destul de enervantă dacă nu e purtată cu un costum de inspirație bărbătească și cravată, papion, lavalieră sau măcar o eșarfă subțire legată în jurul gulerului. Mai puțin enervantă, spre deloc, este cămașa obținută prin metode ilicite, împrumutată din șifonierul partenerului de viață fără știrea acestuia, purtată ca o rochie cu umerii goi și o curea lată în talie.

Cămașa de-a dreptul simpatică trebuie să fie, evident neagră, să urmeze linia corpului și să aibă un element, un volănaș, mâneci ciudate, umeri supradimensionați, orice, care să o facă mai feminină și să nu te adoarmă când te uiți în oglindă, să-ți suscite interesul cumva.

2. Fusta

Continuăm să construim fundația garderobei cu o piesă vestimentară pe care o aveau și oamenii peșterii: fusta. Simplă, dreaptă, de lungime medie, perfectă pentru orice anotimp, într-o mulțime de combinații, super populară printre majoritatea hainelor din garderobă, mai puțin pantalonii și jeanșii (veți afla în curând de ce, poveste lungă).

3

În ultimii 50 de ani, jeanșii au devenit o piesă vestimentară prezentă atât în garderoba domnilor, cât și a doamnelor. Să precizăm faptul că istoria blue jeanșilor se întinde pe o perioadă de mai bine de 500 ani și numele le-a fost dat din alăturarea sintagmelor franțuzești  ”serge de Nîmes”, adică un tip de stofă fabricat în orașul Nîmes, și „bleu de Genes”, adică ”albastru de Genova”.

Marele avantaj al jeanșilor e că sunt foarte prietenoși cu orice trup și, aleși cum trebuie, pun în evidență trăsăturile și rotunjimile într-un mod spectaculos. Sunt prietenoși și cu celelalte haine, mai puțin cu rochia (ajungem și acolo) și cu pantalonii (puțintică răbdare).

broadway-jeansi-jane

Cel mai mișto la o pereche de jeanși e că o poți purta aproape în orice mediu și cu orice ocazie, căci ei sunt multipolari și n-au nicio problemă în a se adapta la o ieșire amuzantă cu prietenii, la o despărțire încărcată de lacrimi amare sau când plantezi un copac.

jeansi-wonder-blue

Un alt lucru extrem de mișto e că denimul este un material extrem de rezistent și te poți bucura o perioadă lungă de timp de perechea preferată de blugi, poate chiar ai prin dulap o pereche impecabilă din vremea adolescenței care speri să-ți mai vină într-o bună zi. Ei, ăsta e motivul pentru care pantalonii detestă blugii. Momentul apariției denimului în industria fashion seamănă cu momentul în care apare al doilea copil într-o familie. Primul – în cazul nostru, pantalonul – începe să se simtă neglijat și invidios pe noul membru al familiei care a captat atenția deținută de el până atunci.

4

Ok, am aflat deja de ce pantalonii sunt invidioși pe jeanși. Dar cu fusta ce-o fi? Trebuie menționat că fusta detestă pantalonii. Ea a fost în garderoba doamnelor de când lumea până într-o zi, când lumea s-a schimbat, și doamnele au luat locul bărbaților. Mă refer la perioada Primului Război Mondial, când bărbații erau plecați pe front, iar femeile au preluat sarcinile celor absenți pentru ca societatea să nu rămână înțepenită. Din motive ce țin de comoditate, rochiile voluminoase ale doamnelor au fost înlocuite de pantaloni, deși, cu un deceniu înainte, prezența acestor piese vestimentare în șifonierul femeilor fusese interzisă și considerată drept revoltătoare.

full_img_1571711

Așa că, pantalonii sunt de bază în garderobă pentru că, înainte de orice, sunt o dovadă a emancipării femeii și a recunoașterii, mai tăinute, a egalității dintre sexe.

full_img_1572146

5

Sacoul este un munte al decenței și are marea calitate că împacă și capra și varza. Adică, fie că porți pantaloni, jeanși, rochie, dacă iei un sacou pe deasupra, o să arate senzațional. Și dacă vii direct de pe o plajă de nudiști la o ședință la birou, cu un sacou, tot senzațional și decent vei arăta.

Să lăsăm imaginea să vorbească de la sine. Cred că m-am îndrăgostit de acest sacou cambrat, cu ditamai năsturoiul de la Miss Sixty.

miss-sixty-sacou

6. Rochia

Trebuie să ne oprim o secundă și să acordăm un premiu. Se acordă diploma de excelență din partea tuturor doamnelor din lume pentru economisirea de timp prețios în procesul îmbrăcării zilnice… suspans, suspine… ROCHIEI (aplauze furtunoase)!

silvian-heach-rochie

Cea mai feminină piesă de vestimentație, rochia a fost o mare bucată din istoria lumii obligatorie pentru femei, cărora le era interzisă purtarea pantalonilor. Rochia este, în fapt, o eroină pentru că a rezistat cu mult stoicism la atacurile pantalonilor și ale blugilor și, în decursul secolelor, a dovedit o mare putere de schimbare și adaptabilitate. Gândiți-vă un pic la cum arătau rochiile prin secolul al XIX-lea, cu corset, crinolină, extrem de voluminoase, și cum arată acum o rochie elegantă ce merge purtată atât într-un cadru formal, cât și informal. Probabil se conturează imaginea unei piese vestimentare simple, de o lungime medie, care urmează linia corpului, nu? E o diferență uriașă, în care se reflectă, întâi de toate, statutul femeii.

8

Nu știu alții cum sunt, dar eu când port o geacă de fâș, trăiesc cu senzația că am nevoie și de un topor pentru a sparge lemne la cabana mea din fundul munților, unde o să fiu doar eu cu lighioanele pădurii și o să pescuiesc, printre soluri de gheață, cu mâna goală, păstrăvi sau insecte acvatice.

Zău, geaca de fâș îmi amintește de Bear Grylls, tipul de face emisiuni la tv prin locuri sălbatice, mănâncă și bea tot soiul de ciudățenii scârboase (într-o emisiune, a dat peste un cadavru de antilopă proaspăt ucisă, pe care a despicat-o pentru a se hidrata cu ceea ce a găsit în sacul ei urinar) și ne învață să supraviețuim în sălbăticie.

Cu siguranță geaca de fâș nu se numără printre hainele mele preferate, motiv pentru care prefer paltoanele în perioada rece și, cum am unele de diferite grosimi și lungimi, le port cu drag și spor încă de la prima poleire cu frig a lumii.

88

Pe lângă apucăturile de băbuță, nu vreau să le adopt și pe cele de Gică Contra celor care spun că pantofii cu toc pun în valoare feminitatea, schimbă total o ținută și le oferă doamnelor un aer mai elegant. Pentru că nu e nimic neadevărat în afirmațiile acestea, însă, purtatul îndelungat al tocurilor face rău coloanei vertebrale și apar durerile. Pentru că am o toleranță extrem de redusă la durere, pantofii cu toc sunt, pentru mine, pantofi bibelou, îi port doar când este absolut necesar și obligatoriu.

99

Să curgă cu bocanci, ghete, teniși, botine, espadrile, sandale, balerini și pantofi sport sau din piele, cu șiret! Să aibă toate talpă cu platformă destul de înaltă pentru o remarcă de tipul ”ești mai înaltă decât mi-am închipuit”. Să curgă cu pantofi casual, dar să curgă temperat! O pereche per sezon e mai mult decât suficient. Pentru toamna asta, de exemplu, o pereche de New Balance e numai bună pentru plimbările lungi din acest octombrie însorit.

11

Aici e aici, moartea pasiunii. Vreau de toate, ca un copil în fabrica de ciocolată a lui Willy Wonka. Vreau pălării, berete, eșarfe, broșe, cercei, brățări, 1000 de inele pentru fiecare deget, ochelari și coliere, cravate, papioane, lavaliere, funde, curele și multe genți.

Inspir, expir, inspir adânc, expir tot avântul, reiau discursul. Așadar, când vine vorba de accesorii, nimic nu e mai greșit decât să crezi că împopoțonatul cu toate bijuteriile pe care le deții va fi de bun augur. Indiferent cât sunt de frumoase accesoriile alese, amintește-ți că nu te numești brad de Crăciun.

Iubesc accesoriile și cred că și ele pe mine pentru că-mi tot apar în cale și fac pe irezistibilele cu mine, însă, dacă ar fi să numesc doar trei piese care nu trebuie să lipsească din nicio garderobă ar fi o pereche de cercei cu perle mici, o eșarfă dintr-un material fluid, într-o culoare ce pune în evidență zona capului, și o geantă neagră din piele cu un model clasic, care nu se va demoda niciodată.

 

logo

Pentru SuperBlog2018

Reclame

Un gând despre „Esențele negre din dulap

  1. Am să îți spun experiența mea legată de negru, prin prisma unei mame de adolescentă. Obișnuiam să merg cu fiica mea la cumpărături încă de când era mică și nu-i păsa cu ce se îmbracă. La 12 ani am lăsat-o să meargă cu prietenele la cumpărături și ……. garderoba ei s-a umplut de negru și gri. Într-o zi, intrând într-un magazin celebru, am înțeles de ce. În dreapta, erau haine pentru fetițe mai mici de 12 ani, și totul era divers colorat: roz, lila, bleu, albastru etc, iar în stânga, pentru domnișoarele de peste 12 ani, o mare de negru și gri, pe ici acolo un bej sau alb. Negru este o culoare versatilă, elegantă. Însă, asortat cu un articol colorat cred că dă o notă optimistă posesorului. Este părerea mea și, deci, subiectivă. Mi-a plăcut că ți-ai argumentat alegerile și pot spune că rochiile tale m-au cucerit. Succes!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s