Din viața mea lipsesc destule: o explozie a carierei ca un vulcan de pe fundul oceanului, care formează prin erupție un continent nou, o iubire ca între Salvador Dali și Gala (adică intensă, inspirată și creatoare) și un mister Darcy (posibil să fi apărut deja, dar s-a speriat de inconstanța mea). Destule piesă lipsă. Unele le pot arunca în cârca norocului, a destinului, altele lipsesc numai și numai din vina mea.

Îmi lipsește constanța într-un asemenea hal încât nu sunt constantă nici în crezul că sunt inconstantă.

Știți senzația aia de moleșeală în care intrăm atunci când realizăm că, indiferent cât efort depunem pe moment, nu o să avem prea curând ceea ce lipsește din viața noastră? E o stare egală cu pauza luată după o pauză mai lungă dată de frica timpului ce trece. O resimt des. În latină se numește horror vacui, frica de gol. Mi-e frică de gol, mi-e frică de faptul că nu o să ajung să cunosc măcar un lucru din fiecare categorie de lucruri frumoase ale lumii, mă tem că nu o să trăiesc tot ce am plănuit, că nu o să văd destul, nu o să simt, nu o să iubesc, nu o să dăruiesc destul. Frica de gol poate fi paralizantă și mă determină să schimb direcțiile în care viața mea se duce ca un pilot de curse care iese în decor din când în când.

Atunci când dau de oameni sau lucruri care poartă atributul, atât de dorit pentru mine, al constanței nu mă zgârcesc cu admirația. De 11 ani, Marius Călugăru a.k.a. Blogatu e o prezență constantă în blogosfera românească, iar mai nou postează și recenzii video la tot soiul de gadgeturi pe canalul de Youtube Blogatu. Eu am dat peste un clip în care vorbea despre un nou smartphone Allview și a fost suficient pentru a-mi trezi dorul față de fostul meu telefon Allview, cuminte, bun la toate și constant.

Blogatu-logo-360x240

Blogatu s-a apucat de blogging pe vremea când la noi blogurile erau confundate cu blocurile. În urmă cu 11 ani, când a apărut Blogatu în online-ul românesc, aveam vreo 14-15 ani, dețineam un desktop cam masiv care încărca paginile nu chiar în cel mai sprinten mod și eram țintuită în același loc, pe același scaun de cablul de internet. Nu prea rezonam cu stilul lui Blogatu, rece, calculat, obiectiv, asemănător cu atributele pe care manualele de jurnalism le folosesc pentru a descrie un reporter. Ieși pe teren, observi, colectezi informații din cel puțin trei surse și transmiți mesajul către public clar, concis, curat, obiectiv.

Anii au trecut, iar Blogatu a rămas la fel de fidel scrisului și a devenit un pilon al constanței în blogosfera românească. El ilustrează exemplul perfect de om care acționează și cât de mult ai de câștigat în momentul în care crezi în tine și-ți urmezi drumul cu pași hotărâți spre noi și noi obiective.

Review-ul de pe canalul de Youtube Blogatu mi-a împrospătat amintirile legate de un alt exemplu de constanță, care m-a întovărășit cu drag.

Am folosit timp de vreo doi ani un smartphone Allview, viperos, fâșneț și de încredere, și cred că a fost perioada cea mai încărcată de constanță din viața mea. Fără a folosi cuvinte mari, nu m-a dezamăgit niciodată și, la cât de inconstantă pot fi, e greu ca un device să reușească performanța asta. Mi-e cam dor de el, mai ales când actualul telefon se plânge de lipsa spațiului mai rău decât japonezii care folosesc metroul la o oră de vârf și stau în vagon îngrămădiți ca sardinele în conservă.

Telefonul meu Allview rezista cu stoicism oricăror situații. Era ca un boxer rezistent ce știe să încaseze lovituri, nu doar să nimerească prin drepte și croșeuri drumul spre victorie. Menționez că eu nu torturez telefoane și fostul meu gadget a ieșit intact și demn la pensie pentru a lăsa locul noilor tipuri de telefoane Allview, precum Allview Soul X5 Pro, cu prețuri la fel de bune, compacte și de încredere.

allview soul x5 pro

Un proverb românesc spune că așchia nu sare departe de trunchi și, mai mult ca sigur, noua generație de telefoane Allview continuă linia de constanță setată de predecesoare. Pare că noul Allview Soul X5 Pro, pe lângă fotografii clare și luminoase de la cele două camere de 16 MP, este prietenos prin intermediul primului asistent vocal în limba română, Avi. Nu garantez că poate recunoaște suflete, în ciuda numelui, dar funcția de recunoaștere facială sigur o deține.

 

 

 

Constanța e un punct destul de greu de atins, mai ales când ești tânăr și vrei din toate măcar câte puțin înainte să te stabilești într-un singur loc. Însă, în viață, unele lucruri își păstrează direcția, evoluează în propria constanță și sunt singurele care ajung să aibă succes pentru că nu lasă timpul să-și aștearnă praful peste ele, se reinventează în mod constant prin multă muncă și imaginație, iar eu am mare nevoie de astfel de modele. Oare cine nu are?

Un gând despre „Despre constanță la modul serios

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s