După dezamăgirea de la Oscarurile de anul trecut, când Moonlight a luat premiul pentru cel mai bun film, în detrimentul La La Land, un musical cu mult mai multă forță și cu mult mai mult ritm decât câștigătorul, anul ăsta am stat departe de filmele nominalizate. Până astăzi, când am văzut The Shape of Water. Regizat de mexicanul Guillermo del Toro, Forma Apei e un film nominalizat de 7 ori la Premiile Oscar din 2018, câștigând 4 dintre cele mai râvnite trofee: Oscarul pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor, cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun design de producție.

În The Shape of Water, am fost încântată să descopăr amprenta de magician a lui Guillermo del Toro asupra cinematografiei și să o redescopăr pe luminoasa Sally Hawkins într-un alt rol magistral, cel al Elisei Esposito, după un regal de talent în postura lui Maudie din filmul cu același nume.

the shape of water
Sursă foto: imdb.com

Sally Hawkins, în rolul Elisei Esposito, e magistrală. Însă, nu e singurul element care face din Forma Apei un film pe care să-l revezi de câteva ori cu ochii și mintea larg deschise, apoi ca fundal sonor pentru moțăitul de dinaintea somnului greu.

the shape of water
Sursă foto: imdb.com

Guillermo del Toro controlează perfect dozele de ingrediente din The Shape of Water pentru a crea o poveste extraordinară. E un film ce are de toate, e un hibrid de genuri, între fantasy, horror, romantic și dramă.

Coloana sonoră din Forma Apei e incredibilă, are ceva pasional, ceva sensibil, ceva de neînțeles, ceva elegant, ceva puternic, ceva magic, ceva senzual, ceva cald și primitor, ceva încărcat de suspans și speranță.

De altfel, coloana sonoră, realizată de francezul Alexander Desplat, a fost multiplu premiată, inclusiv cu Oscarul din 2018. Soundtrack-ul e unul dintre elementele care fac din The Shape of Water un film greu de uitat.

Un alt element senzațional din Forma Apei sunt decorurile. Am ca punct de reper Meet me in St. Louis, pe care eu îl consider cel mai frumos film din punct de vedere vizual, pentru că e încărcat de o eleganță aparte, rezultată din atenția pentru detalii și felul în care combinațiile de elemente dau naștere armoniei și spectaculosului cromatic.

În Forma Apei, am regăsit acestă grijă pentru amănunte  și culori. Astfel, avem senzația că intrăm în universul acvaticului prin toată bogăția nuanțelor marine regăsite în decoruri și dăm de un romantism desprins din fantastic în felul în care sunt amenajate apartamentele Elisei și ale vecinului artist, interpretat de Richard Jenkins, nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun actor în rol secundar. În vechiul cinematograf Orpheum, boemul întâlnește armonia delicioasă pentru ochi a culorii și a formei.

the shape of water
Sursă foto: imdb.com

The Shape of Water atinge toate temele, vechi de când lumea, care-l fac pe om să rezoneze cu un țel și să lupte: puterea (acțiunea se desfășoară în anii ’60, în plin Război Rece, o bătălie de principii și ideologii între Blocul apusean și Blocul răsăritean, America și aliații, respectiv, Rusia și aliații), banii (câștigurile îl fac pe individ să urce pe scara socială), sexul a.k.a iubirea dintre o femeie și un amfibian. Pe lângă aceste teme nemuritoare, se adaugă revoluțiile sociale din America, surprinse în film într-un mod sublim: discriminarea oamenilor de culoare, a femeilor și a homosexualilor.

The Shape of Water are personaje foarte bine conturate, oglindite din mai multe unghiuri. Filmul e ca o caracatiță ce și-a întins brațele peste întreaga societate americană a anilor ’60, a îmbrățișat-o și, din reteaua de categorii sociale, a rezultat un amestec omogen de personaje vii, cu tărie de caracter, jucate impecabil.

Începutul filmului e extrem de echilibrat cromatic, armonios, cu iz de poveste pe care nu știi din ce secol să o iei. Nu știu de ce, apartamentul Elisei m-a dus cu gândul la un moment dat la casa copilului din Willy Wonka și Fabrica de Ciocolată.

Elisa Esposito este o tânără mută, orfană de ambii părinți. Personajul principal a crescut într-o casă de copii, după ce a fost salvată dintr-un râu pe când era bebeluș. Copila a rămas marcată cu niște semne pe gât, ca de gheare, și incapacitatea de a vorbi. Elisa Esposito e mută, comunică prin limbajul semnelor cu cei din jur, însă asta nu o împiedică să aibă o viață normală și liniștită.

the shape of water
Sursă foto: imdb.com

Elisa locuiește cu chirie într-un vechi cinematograf, lucrează ca femeie de serviciu la OCCAM – Centrul de Cercetare Aerospațială, o bază de cercetare din Baltimore, și prietenii ei cei mai buni sunt vecinul artist, un homosexual ce se teme să-și recunoască orientarea, și colega de la muncă, Zelda, o afro-americană interpretată de Octavia Spencer, nominalizată la Oscar la categoria Cea mai bună actriță în rol secundar, după experiența similară din 2017, când a primit o nominalizare pentru Hidden Figures.

the shape of water
Sursă foto: imdb.com

În laboratoarele de la OCCAM, apare Richard Strickland, numit în continuare Pipi Îngâmfat, cu o creatură acvatică nemaiîntâlnită până atunci, ce devine obiectul cercetării pentru echipa de specialiști. Pipi Îngâmfat e un agent guvernamental cu un caracter odios ce caută să-și facă datoria cu orice preț. E un personaj creionat în tușe de masculinitate dezgustătoare, ce vrea să verse sânge, se crede superior și caută să domine. Îi face avansuri sexuale Elisei și îi vorbește cu un aer acru Zeldei, crezându-se mare și tare pentru că e alb și e bărbat.

Strickland, interpretat de Michael Shannon, e o minte îngustă, crescută în regim militar, incapabilă să-și scoată ochelarii de cal pentru a privi ansamblul, pentru a înțelege diversitatea și frumusețea lumii. E însetat de sânge, avid după succes și tortură, pe care și-o aplică chiar și sieși când își smulge degetele necrozate, din care tâșnește puroiul.

the shape of water
Sursă foto: imdb.com

 

Iubirea, limbaj universal pentru ființe

Parcă văd că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, copiilor li se va citi povestea Elisei și a creaturii acvatice. Avem o poveste de iubire ce poate fi descrisă prin orice alt cuvânt în afară de ”banală”. E o dragoste atipică, interzisă, în aparență sortită eșecului și neîmplinirii, între o tânără femeie mută, Elisa Esposito,  și o creatură scoasă din apele Americii de Sud, capabilă să înțeleagă limbajul, emoțiile, cu puteri tămăduitoare, blândețe și nevoia de a proteja ceea ce iubește. Între cei doi se creează un canal de comunicare pe care doar ei îl pot accesa, un canal al emoțiilor, al privirilor, al atingerilor, un canal al limbajului trupului și al inimii.

the shape of water
Sursă foto: imdb.com

Creatura a fost capturată în America de Sud, iar amazonienii o considerau o zeitate. În mod normal, o asemenea creatură ar provoca groază, însă, în Forma apei, elementul horror e controlat atât de bine încât o să ajungi să îndrăgești creatura și o să disprețuiești oamenii pentru viziunile lor înguste, legate doar de politică, tehnologie, câștig.

Omul amfibie, interpretat de Doug Jones, e la granița dintre om, zeitate și animal. Costumul pentru omul amfibie a fost o muncă migăloasă ce a durat mai mulți ani, iar Doug Jones reușește să joace strălucit un rol solicitant.

the shape of water
Sursă foto: imdb.com

La gura bazinului din centrul de cercetare, în pauza de masă a fetei, au loc primele întâlniri dintre Elisa și Amfibian. Se înțeleg din priviri, mănâncă ouă fierte și ascultă muzică, însă liniștea e repede spulberată de cercetătorii ce decid să disece creatura pentru a-i afla ”mecanismul de funcționare”. Astfel, Elisa pune la cale un plan pentru a-l scoate din mâinile celor care vor să-l extermine. Ajutată de cei doi prieteni ai ei și de Hoffstetler, cercetător din tabăra americană și spion rus deopotrivă, reușește să-l transporte în baia ei de acasă. Aici, are loc o scenă incredibilă de dragoste, în baia umplută până la tavan cu apă, dar și o scenă odioasă în care Omul Amfibie mănâncă o pisică. Când Strickland află cine e vinovat pentru dispariție și unde a ajuns creatura, lucrurile se precipită.

Poate că povestea e, în aparență, ușor ridicolă, însă filmul ăsta merită mai mult decât o părere bazată doar pe prejudecată. Finalul poate că e ușor previzibil, însă toate poveștile au nevoie de un final fericit, pentru că deja ”viața nu-i decât un naufragiu al planurilor noastre”.

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s