Surf spre vârf. Eram Sisiful autorizațiilor și avizelor de construire.

A căzut în gol. Casa mea se rostogolea pe munte în jos. Căzuse din nou cu pereții în Avize și Autorizații, un monstru al caselor neconstruite, făcându-se tăndări. În alunecarea spre nimicire, se izbise de o stâncă puternică numită DTAC (Documentație tehnică pentru Autorizația de Construire), apoi, în chinuri infernale, ajunsese în labirinticul Proiect PAC (Proiect Autorizație de Construire), cu țepi ascuțiți în interior, ce străpung cu jind chiar și cea mai puternică fundație.

Durerea surdă din piciorul peste care trecuse partea ascuțită a acoperișului în două ape mă făcea să-mi mușc buzele ca să nu izbucnesc în plâns. În palma dreaptă, un mic șiroi purpuriu se prelingea prin albia microcutelor pielii, cum se furișează un izvor în aval. Trăsesem cu toată forța de frânghiile cu care legasem casa în urcușul spre vârful muntelui. Imaginea teribilă a șiroaielor de sânge proaspăt ce umezeau praful adunat pe mâini mă amețea, iar în fața ochilor aveam irizații de lumină.

Cerul era de un albastru întunecos. Mă durea să văd cum casa se prăbușește în rotocoale nervoase de praf alb, ca norii în timpul furtunii. Îmi doream să renunț.  În timp ce urcam pieptiș spre vârful muntelui, cu casa în spinare, ca melcul, am respirat pulberea viitorului, care mi s-a depus pe pereții gâtului și a nasului. Simțeam că mă sufoc. Nesiguranța mă îmbrățișa și eram pentru totdeauna pierdută, dezrădăcinată.

Atunci i-am văzut pe ei doi, ca prin ceață. Mereu am știut că vor fi doi, îmbrăcați ca doi indieni, construind un cort de pânză în grădina casei noastre: ”Mami, hai și tu. Construcția unei case e muncă de echipă”.  Erau copiii mei, era familia mea perfectă din casa mea perfectă, construită așa cum mereu am visat, spațioasă, confortabilă, primitoare, cu o căldură aparte, ce mă îmbrățișa de fiecare dată când îi treceam pragul. Însă, eu eram Sisiful autorizațiilor.

Ploua cu cereri, autorizații și avize. Cădeau rapace pe pământ, mă înghițeau. Am tresărit și m-am trezit cu inima în flăcări, buzele uscate și ochii bulbucați. Bine că a fost un vis. Însă, un Sisif nu poate avea o casă fără ajutor.

AIA Proiect, pasiune pentru viitorul meu acasă

După un coșmar în care am fost frântă de soartă și de greutatea propriilor planuri, am intrat în tăvălugul căutărilor. ”Echipă pentru casa mea” îmi răcneau toate simțurile. Pentru că drumul de la vis la realitate e lung și accidentat, iar o călăuză, să-ți lumineze calea când orbecăi în întuneric, e de neprețuit.

Am dat de AIA Proiect, birou de proiectare și servicii, care îmi oferă consiliere și suport în amețitorul drum de la ”a vrea” la ”a avea”. Visul de a avea o casă perfect croită pe măsura dorințelor și nevoilor tale poate fi copleșitor, dacă nu știi de unde să începi. Se prea poate să crezi la un moment dat că ești Sisif, eroul blestemat de zei să urce o piatră pe munte, mereu fără succes, pentru că o scăpa înainte de a ajunge la punctul final. Însă, viitorul luminos, cu familia perfectă, în casă perfectă, poate prinde ușor contur în realitate dacă ai alături specialiștii AIA Proiect, care se dedică întru totul ție.

aia proiect proiect casa

AIA Proiect e ca un cicerone, un ghid prin muzeul posibilităților din viitorul tău. Lungul drum spre acasă începe cu o idee și se termină cu o viață împlinită și plină de succes. Construirea unei case trece printr-o serie de etape importante, iar fără un vademecum, un ghid pentru realizarea cuibului tău, poate deveni o rătăcire pe un drum sinuos și plin de provocări.

AIA Proiect devine echipa ta. Împreună vă antrenați pentru singurul scop comun: visul tău împlinit. Munciți împreună pentru viitorul tău. Găsiți împreună rezolvări la probleme stringente pentru ca tu să te simți grozav acasă.

Punctul de la care pleacă orice casă e ideea inițială, dezvoltată de arhitecții de la AIA într-un proiect casă pe măsura firii tale. Urmează documentația pentru autorizare și construcție, care mi-a provocat coșmaruri sisifice.

 Obținerea avizelor de construire poate fi ca un vals printre obstacolele birocrației. Iar dacă dansezi singur și nu știi pașii, te împleticești în propriile picioare și te prăbușești, fără nimeni în preajmă care să te prindă. Sincronizați, specialiștii AIA Proiect fac cursa greoaie spre autorizarea de construcție a casei tale să pară floare la ureche, iar tu nu trebuie să-ți bați capul cu niciun certificat urbanistic, cu nicio autorizație de construire, cu niciun aviz, acord sau alt mic monstru de la electricitate, canalizare, salubrizare, telefonizare, alimentare cu apă etc.

O casă nu se face oricum

Îi văd pe ei doi. Mereu am știut că vor fi doi. Amândoi ai mei. El, mai mare decât ea cu 3 ani, șaten și creț, cu ochi ageri și mișcări hotărâte. Ea, ca o păpușă de porțelan, cu două codițe, blonduță ca un soare, țopăind de pe un picior pe altul, cu un ursuleț în brațe, mare cât ea, cântându-i peltic: ”O căsuță mică de-ai avea, nimic în cale nu ți-ar sta”.

Sunt ei, copiii mei. Sunt în curte, sub arcada verde a crengilor de stejari falnici, plantați de noi când ne-am mutat în casă nouă. Verdele lor constrastează cu fațada modernă a căminului nostru. E albă pentru că albul e culoarea noilor începuturi. E albă și neprihănită, așa cum va fi viața copiilor mei. E albă, dar puternică, așa cum e lumina în fața întunericului.

proiect casa Aia Proiect

”Mami, a zis tati că la drum lung nu se pleacă oricând și oricum. Ce înseamnă oricum?”. Îi iau pe amândoi în brațe, fiecare pe câte un genunchi și încep să le povestesc despre cât de nefast e ”oricum” și cât rău poate face.  Le povestesc despre Dorothy din Vrăjitorul din Oz, a cărei casă a fost construită oricum și a fost dusă departe de vântul puternic. Nu se sperie, deși le pare rău pentru ea.

Ei, ai mei, știu că la noi acasă suntem în siguranță, că nimic rău nu se poate întâmpla pentru că am fost prevăzători și ne-am luat toate măsurile de protecție. Specialiștii AIA Proiect nu au făcut casa noatră oricum, ci așa cum trebuie. E ca un cuib construit din mii de firicele de iarbă împletite cu măiestrie de o pasăre muncitoare, e ca o galerie de mici tuneluri în pământ, săpate cu grijă de furnici muncitoare.

Casa noastră nu e oricum, nu e proiectată pe bâjbâite, nu e construită dintr-un accident. Casa noastră e trudă și efort, energie, iubire, dar, mai ales, viitor. Aici ne scriem povestea în modul nostru, nu oricum, pentru că ne reprezintă pe noi.

Pentru Spring SuperBlog 2018

Un gând despre „Fericirea de acasă trebuie autorizată

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s