Hijabul din voal negru de pe capul zeiței Mătură flutura ușor în timp ce făcea pași mici prin nisipul roșiatic. Pe pielea albă a mâinilor lăsate dezgolite de mânecile căzute se descriau brătări din aur lucrate ca o dantelă fină. Cu trupul învăluit în straturi de țesături fine, brodate de cusătoresele din Petra, rochia purpurie cădea în falduri multicolore, ca mozaicurile din Madaba, din Iordania de astăzi.

dffbfcf7d89f5f57c7dbdb18d34d183e
Sursă foto: ro.pinterest.com

Zeița Mătură mergea agale pe străzile pietruite în timp ce savura o piersică parfumată din grădina propriului templu. Privea atent basoreliefurile și capitelurile coloanelor din Petra și, dacă aveau urme de nisip, rotea de trei ori din deget și orașul întreg se lumina de curățenie. Zeița Mătură avea grijă ca nisipul roșiatic să nu se aștearnă în straturi pe orașul sculptat în stânci trandafirii. Petra era capitala regatului Nabateenilor, dar Zeița Mătură îl numea Orașul sculptorilor de destine pentru că toți cei care locuiau aici erau fericiți.

Într-o bună zi, un bun prieten al Zeiței, Sfântul Francis de Assisi, il Poverello (”Sărăcuțul”) din Europa, i-a trimis un porumbel alb cu un origami în formă de semn de întrebare. Era codul lor secret pentru a activa calea de comunicare dintre zei și sfinți. Sfântul Francis a chemat-o în fascinanta Umbrie, ca să pună totul în bună ordine, astfel încât și casa lui să aibă deschidere la mare.

Zeița Mătură a pornit la drum, într-o rochie de culoarea cenușei de trandafiri, cu o mică trenă în valuri. Nu avea la dispoziție mături electrice pentru transport, așa că a luat-o la pas repede, reușind să străbată jumătate din Asia, până când un plâns strident i-a atras atenția. Era un samurai din Japonia, care se pregătea să-și facă harakiri, să se sinucidă spintecându-și burta. Zeița Mătură s-a oprit să-l ajute. El i-a răspuns printr-un haikai, o poezie veselă de trei versuri, culmea, tristă:

Inima mea e parfumată 

cu trădarea

inimii ei.

Legenda spune că, și astăzi, Zeița Mătură e alături de japonezul cu probleme în dragoste, încercând, cu toate puterile ei, deocamdată fără succes, să facă ordine printre sentimentele omenești. Orașul antic Petra, fără Zeița Mătură, a fost îngropat sub dune de nisip și toți petranienii fericiți s-au făcut una cu praful roșiatic. Umbria a rămas o regiune fără ieșire la mare, însă simplitatea și bunătatea Sfântului Francis de Assisi se reflectă și astăzi în farmecul Umbriei, în liniștea munților și în arhitectura medievală din liniștitele orașe italiene. Iubita japonezului trădat e cea care a instaurat tradiția geishelor în cultura japoneză.

O călătorie pentru minte, trup și suflet

Ce vrea, de fapt, să spună povestea? Că Zeița Mătură încearcă să facă lumea un loc mai bun, iar eu plec în vacanță, evident. Și nu în orice vacanță, ci într-o călătorie numai energie, în trei circuite Christian Tour. O să redescopăr spiritualitatea în Iordania, simplitatea în Japonia, apoi revin în Europa, în fascinanta Umbrie, ca să mă reapropii de natură și de un trai tihnit.

Sunt bolnavă de stat, așa cum cred că mulți dintre noi sunt. Mereu îngropați în rutină, mereu în grabă, mereu între ”mai târziu” și ”nu pot acum”. Trăim în universul nostru mic când lumea de dincolo de barierele autoimpuse de noi e mare și fascinantă și cere să fie cunoscută pentru a ne cunoaște mai bine pe noi.

Mi-am făcut și bagajele. Lângă haine (nu o să vă plictisesc cu ele, dar să știți că unele sunt cu dungi albe, altele sunt de un verde măr și de culoarea lavandei și de un orange stins sau un coral prăfuit, fără a-l copia deloc pe marele Gatsby) am pus grijile și nevoile, neîncrederea, nesiguranța,  nerăbdarea, ironia și răutățile gratuite. Am măturat tot ce-i rău în viața mea ca să-l spăl în râul Iordan, în Iordania Experience, și să port tot noul bine legat pe suflet ca o broboadă pe cap.

O călătorie bună ca o doctorie

Pentru spirit: Iordania Experience

Prima oprire va fi Regatul Hașemit al Iordaniei, o țară mică de pe continentul asiatic, aflată între Siria, Irak, Arabia Saudită și Israel. Cu o istorie incredibil de complexă, Iordania pune la dispoziția celor care-i calcă nisipul roșiatic experiențe de neuitat, vestigii de mii de ani, păstrate aprope intacte, zone de deșert, unde natura și-a arătat sclipirea de pictor, și una dintre cele șapte noi minuni ale lumii: Petra, orașul săpat în stâncă.

petra amman wadi rum iordania experience

În timp ce mă gândesc la lista cu obiective de vizitat, am deja în minte sunetul rababei, cel mai vechi instrument muzical din lume, și pe buze aromă de curmale învelite într-o ciocolată fină lângă o budincă cu apă de trandafir, mohallaliya.

iordania experience
Surse foto: shockmunch.com; ro.pinterest.com

Mor de nerăbdare să ajung la Petra, orașul antic curățat de Zeița Mătură în povestea noastră de început, redescoperit cu două secole în urmă de către arheologi. Grandoarea templului ce se descrie în stânci sublim nuanțate impresionează chiar și ochii celui de neclintit. Să-i dăm, așadar, ”mătura de aur” pentru cel mai impresionant obiectiv pe care îl voi vizita în Iordania.

Petra înseamnă ”piatră” în greacă.
Sursă foto: vogue.com

Petra mi se pare că emană feminitate. E ca o femeie arabă ce se dezvelește de voalurile ce-i acoperă fața, lent și senzual, pentru a încânta ochiul cu cea mai sublimă împreunare de uman și divin: ochii. Pe nisipul fierbinte al deșertului iordanian, voi păși printr-un canion lung, numit Siq, săpat în stâncă, dând la o parte voalurile trandafirii ce se joacă în lumini și umbre.

Siq Petra Iordania
Sursă foto: lumeafrumoasa.ro

Eliberată de voaluri, dar învăluită în mister, se dezvăluie Comoara din Petra, cu niște coloane monumentale, în aparență firave, dar puternice.

Comoara petra iordania
Sursă foto: lumeafrumoasa.ro

În blocurile de stâncă trandifirie e crestată istoria lumii. Petra a fost descoperită de abia în 1812 de către arheologi, însă putem spune că există de când lumea. E o splendoare ce pune o ștampilă pe orice om: dacă cei din jur te văd ca pe un deșert ce nu suportă viața, le vei arăta într-o zi comorile prețioase îngropate în tine.

Alte locuri de neratat din Iordania Experience sunt:

  • Amman, capitala iordaniană, are o lumină aparte, dată de soarele ce se reflectă în piatra de calcar bej din care sunt construite majoritatea clădirilor. Aici, modernul se îmbină cu tradițiile orientale.

În diminețile din Amman, rugăciunile ce se aud la difuzoarele de la moscheile ce brăzdează orașul pot fi auzite și din restaurantele cu specific iordanian, ce urmează linia impusă de bucătăria levantină, numai bune pentru a încerca hummus, falafel sau un desert cu cremă de alune sau de brânză, numit atayef. Ca să nu-mi fie dor de casă și de încărcatele mese festive românești, în Iordania voi încerca mezze, aperitivul nelipsit de la orice masă, format din kibbeh, ca niște chiftele făcute din carne de miel, vită, cămilă cu bulgur, baba ghanoush, o salată de vinete cu pastă de susan, tabbouleh, o salată de roșii cu mirodenii și bulgur, care se mănâncă fără tacâmuri, doar cu pită proaspătă.

800px-Petra_metzes.jpg
Sursă foto: en.wikipedia.org

Capitala iordaniană oferă locuri monumentale, printre care se numără Citadela, Teatrul Roman sau moscheile construite cu un secol-două în urmă, cum ar fi Moscheea Hussein sau Moscheea Regele Abdullah I.

moschei Iordania Experience
Sursă foto: de.wikipedia.org
  • Jerash e un oraș aflat la nord de Amman, unde forța demult apusului Imperiu Roman se reflectă într-o colonadă de dimensiuni impresionante, rămasă dintr-un antic oraș roman ce făcea parte din Decapolis.

    Jerash_-_colonnaded_street
    Sursă foto: en.wikipedia.org
  • Al-Maghtas sau ”Betania, dincolo de Iordan”, despre care se vorbește în Biblie, se află pe malul râului Iordan.  Al-Maghtas e un spațiu considerat sacru pentru că aici a fost botezat Iisus Hristos și are o semnificație aparte pentru mai multe religii. Locul e încărcat de spiritualitate, indiferent dacă ești sau nu o fire religioasă. După cum am spus, aici spăl răul din viața mea, golesc bagajele, buzunarele hainelor, ale minții și ale inimii. În fond, un gest simbolic făcut din inimă e mereu încărcat de energie bună. Iordania Experience devine, astfel, o călătorie pentru spirit.
al maghtash
Sursă foto: en.wikipedia.org

Apele râului Iordan stropesc și astăzi sărbătorile creștine de la început de an. Religios sau nu, e reconfortant să știi că există un loc în lume ale cărui ape purificatoare te spală de păcate. Deși e o țară cu climat arid, cu puține resurse de apă și multe zone deșertice, apele râului sfânt irigă Valea Iordanului, făcând-o fertilă pentru cultivarea de fructe și legume.

fructe iordania
Sursă foto: organicfacts.net
  • Deșertul Wadi Rum, aflat în Valea Lunii, e numai bun pentru a-ți ascuți simțurile și a observa desăvârșirea naturii. O noapte într-o tabără de beduini, asezonată cu ceai tradițional și mansaf, mâncare din miel, pregătită pe nisip, e obligatorie.Wadi-Rum-Valea-Lunii-Iordania

Pentru suflet: Japonia, Țara Soarelui Răsare

Dacă tot voi fi în Asia, musai o să ajung și în Japonia, altfel îmi fac harakiri. Pentru un european, e destul de greu să înțeleagă pe deplin culturile extraeuropene, iar Japonia reprezintă o adevărată provocare. Țara își are rădăcinile în vechea populație indigenă ainu, înrudită cu eschimoșii, peste care s-au adăugat valuri de migratori, dând naștere unei culturi de o inconfundabilă originalitate.

Nu știu dacă e ”vina” shintoismului, cea mai veche religie din Japonia, naturistă și animistă, a faptului că țara are parte de cutremure dese, e înconjurată de ape, însă mi se pare că japonezii sunt un popor cu mare respect față de trup, natură și viață. Sper să învăț, în parfum de flori roz de cireș, să fiu mai atentă cu lumea ce mă înconjoară, să ajut, pe mine și pe alții, să fiu dreaptă, cu oricine, fie om, animal sau obiect. Pe scurt, să fiu zen și să iubesc mai mult.

japonia
Sursă foto: hubjapan.io

Să spunem că Japonia mă va infuza cu o copleșitoare dorință de nou. În țara cunoscută pentru progresele tehnologice uimitoare, eu merg să mă învălui în mătase fină, în kimono ca de gheișă, în una dintre cele mai năucitoare metropole ale lumii, Tokyo, pe care îl încununăm cu o mătură de aur.

Vreau să fiu musafir, deși-mi displace la culme, în Tokyo. Conform tradiției, musafirii sunt primiți pe tokonoma, un soi de platformă deasupra podelei, care e decorată simplu cu o compoziție ikebana, cu flori puține, frunze sau ramuri. Vreau să iau parte la ceremonia ceaiului și să respect întru totul prescripțiile lăsate de tradiția japoneză. Preoții buddhiști își pregăteau și beau ceaiul în sunet de tobă și fum de tămâie. Nu vreau să par lacomă, dar îmi doresc tot tacâmul.

Vreau să iau pulsul orașului noaptea, învăluit în milioane de lumini colorate.

tokyo
Sursă foto: exotravel.com

Vreau să beau sake, băutura tradițională din orez fermentat, și să gust cele mai bune mâncăruri pe care le are poporul japonez, cu rădăcini în vremurile de demult, când, strămoșii lor nu foloseau în alimente grăsimea, uleiul, laptele, untul sau brânza.

Sushi, sashimi și lista de mâncăruri pe bază de fructe de mare poate continua. Din păcate, nu prezintă interes pentru mine, dar vreau să încerc înghețata de ceai verde și înghețata mochi, lângă niște prăjituri, bineînțeles sănătoase, pe bază de orez.

800px-Mochi_Ice_Cream
Sursă foto: en.wikipedia.org

În Asakusa, centrul capitalei japoneze, vreau să văd cum shintoismul, religia tradițională a Japoniei și cult al zeilor, se îmbină cu buddhismul, apărut undeva în secolul al VI-lea, în temple și sanctuare, precum Templul Kannon sau Meiji Jinja, sanctuar shintoist.

Într-un exercițiu, probabil imposibil, de a înțelege eleganța și suplețea pe care numai spiritul japonez o poate imprima naturii, voi vizita grădina Palatului Imperial din Tokyo.

large_palatul-imperial-tokyo-japonia-3
Sursă foto: portalturism.com/

Alte obiective de atins în Țara Soarelui Răsare:

  • Orașul Kyoto e învecinat cu o minunată pădure de bambus,  ce încântă privirea cu un verde crud ce îndeamnă la contopire cu natura.

    kyoto bambus
    Sursă foto: independent.md

Orașul e presărat de temple, teatre, restaurante și străduțe înguste ce așteaptă să fie descoperite. O atracție aparte în Kyoto e Gion, cartierul gheișelor. Îmi închipui eleganța pe care o dă orașului Kyoto prezența lor, îmbrăcate în kimonouri de mătase suprapuse, cu un machiaj alb pe o față ca de porțelan, cu buze roșii, contrastante.

  • Nikko, cu un impresionant complex de clădiri, grupate în Complexul Toshogu, unde-și duce somnul de veci Tokugawa Ieyasu, un shogun dintr-o lungă dinastie care a condus Japonia secole la rând.

    Complexul Toshogu din Nikko
    Sursă foto: japan-guide.com

Pentru trup: fascinanta Umbrie

La reîntoarcerea în Europa, mă opresc în Umbria, regiunea din inima Italiei. Arhitectura medievală, splendoarea munților falnici se îmbină perfect cu stilul de viață tradiționalist și cu atmosfera rustică. Dacă tot spăl răul în Iordania și mă încarc cu iubire de viață și cu eleganța simplității în Japonia, e necesar să am grijă și de trup, pe care o să-l las să se reîncarce din prospețimea peisajelor din fascinanta Umbrie. Mătura de aur o primește Assisi, orașul unde s-a născut Sfântul Francisc, fondator al Ordinului Franciscan și prieten al zeiței Mătură din povestea noastră de început.

Assisi
Sursă foto: en.wikipedia.org

Umbria e ca omul bun, ce te primește în casă și te pune la masă. Umbria e liniștită, curată, delicată. Umbria îndeamnă la odihnă: relaxare în verdele mănos al câmpurilor întinse de pe Monte Subasio sau sub streașina unei case cu iz medieval, din piatră, cu ușă rotunjită, unde mușcatele magenta contrastează ca să atragă atenția asupra frumuseții lor.

În Assisi, traiul e tihnit. Micul oraș e înțesat de lăcașe de cult închinate unor sfinți ce și-au dăruit viața în slujba umanității. Basilicile dedicate Sfântului Francisc și Sfintei Clara domină micuța localitate de la poalele muntelui Subasio.

Assisi-Italia-Farmecul-Umbriei

Pe lista traseului umbrian se află și Perugia, capitala regiunii Umbria, care are o energie tinerească, în ciuda aerului cu iz de odinioară pe care îl emană orașul. Călătoria în Umbria e doar pentru desfătarea trupului, așa că musai o sa încerc bacio perugina, bomboane produse de maeștri ciocolateri iscusiți, din lapte bun și sănătos de la fermele locale.

BACI01
Sursă foto: foundcomunicazione.com
gelato-italiano-640x342
Sursă foto: investireoggi.it

După ce încerc și niște gelato, delicioasa înghețată italienească, o să am energie să vizitez Pallazo dei Priori, unde o să-mi încânt privirea cu fresce ale lui Petro Perugino, apoi o să-mi îndrept pașii spre Rocca Paolina, pe sub arcade de cărămidă ce poartă amprentă medievală.

farmecul umbriei
Sursă foto: it.wikipedia.org

Voi combina brânzeturile italienești cu vinul făcut la podgoriile locale pentru o experiență culinară ca la carte, alături de o carte bună la umbra unui falnic copac.

italy_wine-cheese-fruit_2
Sursă foto: elportaldelchacinado.com

Secretul de final: 5 ore

Când eram la liceu, nu rare erau momentele când obișnuiam să-mi fac temele pe genunchi, în drum spre școală.  Noroc cu semafoarele, puține pe vremea aia, de altfel; era înainte de Semaforișoara. Cu cele 90 de secunde de la fiecare semafor, opriri la trecerile de pieton, stat în coloană în zonele cu două benzi de circulație, reușeam să termin ceea ce, în mod normal, trebuia să fac în câteva ore.

Presiunea ultimului moment a fost întotdeauna ca o mană cerească pentru mine. Mă face să mă ambalez ca un motor la maximum, inima îmi bate altfel, mâinile îmi desenează grăbite în aer tot ce mintea proiectează în gând. Devin ca o coadă de cățeluș iubit ce se mișcă stânga-dreapta-sus-jos când își vede stăpânul. Sunt ca particulele din mișcarea browniană. Și mă opresc aici, fizica poate scoate doar o propoziție scurtă dintr-un (vorba vine) filolog. Fiecare ultim moment e o luptă cu ”nu acum”. „Nu acum” pentru sete, pentru foame, pentru persoane ce locuiesc în minte și îmi vor toate gândurile, pentru pisici ce miaună, sonerii ce sună, paturi ce plâng de dor de trup de om. Când e ”nu acum”, nu mai aud sunetele lumii exterioare și-mi apare o bulă de culoare grabei în jur; să zicem că e ocru închis cu ceva stropi de negru, adunați ciorchine ca furnicile pe o bucată de ciocolată topită pe asfaltul încins.

”Mai 5 minute” dimineața, în pat, vă pot face să recuperați ore întregi de nesomn. ”Am intrat în ultimul sfert de oră” la un examen ce schimbă vieți dă aripi mâinii și nu aduce anul ce aduce clipa. ”Te aștept în 10 minute” din partea șefului vă dă aripi pentru a termina proiecte, rapoarte și alte aberații din sfera aproape a inutilului cât a-i zice pește prăjit. Însă, dacă sunteți în situația asta, nu spuneți pește prăjit pentru că s-ar putea să vă distragă. Câteva secunde și boom! apare o nouă viață. Numai ”sunt gata imediat” e teribil, dar nu intrăm acum în sfera lucrurilor magice, nu-i așa doamnelor?

Îmi place uneori să contrazic un prieten și să-i spun că timpul nu există. Nici măcar nu e ceasornicar, dar sare uneori ca ars. Timpul nu există când nu trăim suficient de multe ca să ne bucurăm de el. Timpul începe să existe doar când suntem cu adevărat stăpâni pe propriul timp, de abia atunci timpul, o secundă, 1 minut sau 5 minute, poate începe să facă minuni pentru noi. 5 (cinci), atât. 5 ore au făcut minuni în mine și pentru mine, cea de mâine. Ce am făcut eu în 5 ore? Planurile de mai sus, pentru minte, trup și suflet, și bagajele pentru o călătorie ca o magie, dar și ca o doctorie. Nu uita, ce amâni acum, rămâne amânat.

Sunt o călătoare în sărbătoare.

Pentru Spring SuperBlog 2018

Reclame

Un gând despre „Fără mături electrice, prin lume, cu Christian Tour

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s