Franciza, baza pentru o afacere de succes

Se dau următoarele concepte:

FRANCIZĂ                                          AFACERE                                      SUCCES / EȘEC

Se iau, se despică în patru-opt-infinit, se întorc pe toate părțile, se pun sub lupa rațiunii, se deconstruiesc și se reanalizează până se epuizează perspectivele.

francize

Raționamentul e simplu.

Un antreprenor are o idee de afacere pe care o transformă într-un succes. Să ne închipuim că e o umbrelă mare. În timp, profitul crește, afacerea se extinde și devine un brand ce prinde la public. Antreprenorul realizează că poate da mai departe experiența acumulată contra unor beneficii materiale și își păstrează dreptul de a controla imaginea brandului său.

Astfel, ia hotărârea să-și francizeaze afacerea. Să ne închipuim, din nou, că e o zi ploioasă și rece, așa cum e piața de business, iar el, francizorul, își deschide umbrela uriașă ca să primească sub ea noi afaceri derivate din ideea lui inițială, testată deja și cu succes economic.

Sub egida afacerii francizorului, un curajos cumpără franciza profitabilă, devenind francizat. Astfel, curajosul se folosește de modelul inițial de business și, în plus, primește asistență și învață de la o sursă sigură cum să facă pentru a excela. Practic, umbrela deschisă de francizor nu doar apără de ploaie, dar e așezată într-un loc ferit, uscat, unde noua afacere e la depărtare de noroi și, în plus, prin transferul de informații între francizor și francizat, riscul de eșec e mult mai mic decât în cazul unei afaceri de tip start-up, create de la zero.

Concluzia raționamentului e mereu aceeași: o afacere în franciză e extrem de posibil să aibă succes, însă eșecul nu e niciodată exclus.


Franciza, sub lupa mea

Mereu mi-am dorit să fac afaceri. De fapt, dacă nu ești alchimist și nu poți transforma orice metal în aur și nu ai rețeta pentru elixirul vieții, cred că și tu ți-ai dori să fii propriul șef, să produci bani, pe care să îi reinvestești pentru a avea rezultate spectaculoase. Pur și simplu, să ai drumul tău de la care să nu te abați, să construiești ceva de durată, să investești nu doar bani, ci și suflet, ani din viață. Să te dedici unei afaceri și să crești împreună cu ea.

Încep să cred că o afacere în franciză mi s-ar potrivi. Marele avantaj e că, odată ce cumperi o franciză, vine la pachet cu un nume deja cunoscut, cu un transfer de know-how și asistență din partea francizorului. Însă, sunt o grămadă de variabile de luat în calcul.

La modul poetic…

Sunt deja o eminență cenușie în afacerile cu sentimente, gânduri și emoții. Mă gândesc să-mi francizez lumea. Ar fi un produs perfect, excelența întruchipată care te obligă să o cumperi pentru că știi că te așteaptă o nebunie de succese în rețea.

Dacă fiecare om ar fi ca o afacere in franciză, ar putea să se ofere celor din jur, să se explice, să se împărtășească. Nu ar mai exista neînțelegeri, măcar pe moment, ar fi o franciză cu termen scurt de utilizare, până într-o oră. Să ne imaginăm situația tipică cu un cuplu ce se ceartă. În principiu, pentru că el a greșit, femeile nu prea fac asta, decât rar, cam o dată la mileniu. Bărbatul cumpără repede franciza iubitei, află ce e în mintea ei, conform regulilor din contractul de franciză, se pune în locul ei și cu toate forțele, rezolvă nefăcuta.

Un angajat ar putea să afle cum e apreciată munca lui sau ce greșește, o mamă ar ști ce are de gând adolescentul ei agitat, poporul ar ști dacă politicienii își vor respecta promisiunile din campania electorală și așa mai departe. Ar fi o lume în care fiecare l-ar înțelege mai ușor pe celălalt pentru că ar exista o cale de mijloc și obligativitatea unui transfer de informații care să întregească imaginea de ansamblu în ochii noștri.

La modul serios…

Mâncarea și băutura sunt necesare oricărei ființe. Pe lângă asta, mâncarea bună e asociată cu ideea de petrecere sau, măcar, cu o stare de bine. Ieșitul în oraș e despre relaxare, despre zâmbete, familie și prieteni. Mereu mi-am imaginat că o să am cândva un restaurant super chic, cu o atmosferă intimă, cu servicii de calitate, perfect pentru orice anotimp. Răsfoind catalogul francizelor din România, am dat peste franciza Boco.

boco-112x112

Este un bistro cu stele Michelin, iar în România nu există niciun restaurant apreciat la un asemenea nivel. Boco oferă cele mai bune preparate, din cele mai bune ingrediente, la prețuri accesibile.

14572213_1284078384978101_1025802247223089095_n

Așa că se cuvine o analiză SWOT, adică o analiză a punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităților și a riscurilor, pentru cuplul Eu + franciza Boco.

13083249_1165216526864288_8783359936557651398_n

Puncte tari

  • Voi avea propria afacere sub egida unui nume cunoscut deja gurmanzilor europeni. Nici în viață nu o luăm chiar de la zero, avem un acoperiș deasupra capului, oricum ar fi el.
  • Voi avea la dispoziție un model de urmat, deja încercat și de încredere, înnobilat cu 3 stele Michelin.
  • Francizorul îmi va oferi asistență în ceea ce privește locația, felul în care ea arată, îmi va recomanda cei mai buni furnizori de ingrediente și, cel mai important, va asigura pregătirea personalului, căci e cam greu să existe întocmai o potrivire identică de gusturi între chefii bucătari.
  • Ne racordăm la restul lumii, România va avea prima locație cu stele Michelin.
  • Se acoperă o arie mai extinsă. Boco va fi cunoscut și de publicul român, iar francizorul își valorifică experiența, ca un profesor bun.
  • Voi face profit mai repede decât în cazul unui start-up, pentru că merg deja pe o potecă bătătorită, nu trebuie să mă opresc la fiecare intersecție să iau decizii care, foarte posibil, să le regret mai târziu.

Puncte slabe

  • Suntem în era globalizării și oamenii caută lucruri cât mai individualizate, unice.
  • Nu voi avea șansa să-mi pun în practică ideile originale de business, care să mă reprezinte întru totul. Prin contractul de francizare, va trebui să respect o serie de reguli.

Oportunități

  • Mă voi dezvolta personal. Voi deveni mai proactivă, mai ușor de adaptat schimbărilor. Voi învăța o grămadă, îmi voi dezvolta spiritul antreprenorial, voi fi mai orientată spre performanță și excelență.
  • Nu există niciun restaurant cu stele Michelin în România.
  • Piața are nevoie de diversitate.

Amenințări

  • Piața din România poate nu e încă pregătită pentru un restaurant cu stele Michelin.
  • La fel ca în viață, neprevăzutul se poate întâmpla. Poate sistemul de francizare să aibă o implementare defectuoasă.
  • Se poate să nu fie un concept potrivit pentru Europa de Est, el fiind testat deocamdată pe piața din Franța, Belgia, Elveția, țări unde mâncarea e ridicată la rang de artă.
  • Se poate să nu am abilitățile necesare să conduc o afacere. Nu am experiență, mă voi adapta din mers?
  • Există o concurență destul de mare pe piața românească de food&beverage. Cum poate franciza mea, cu prețuri ușor mai mari decât în restul restaurantelor, să aibă succes?

Pentru SuperBlog 2017

Anunțuri

Posted on 8 Noiembrie 2017, in Din prea mult sau prea putin. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: