A fost acolo când naturalul, umanul și o minune ți-au dat viață. Te-a culcat în patuț de speranțe și te-a hrănit cu viitor. Ți-a susținut primii pași și ți-a oferit străzi pe care să înveți să mergi. A fost acolo să te vindece când ai picat și te-a ridicat fără să știi că te ajută.

Te-a învățat să-i vorbești limba în școli și să-i simți ritmul. Te-a făcut mare când toți te vedeau mic pentru veșnicie. Știa că poți să zbori singur, chiar dacă aripile pe care ți le-a crescut nu le vede nimeni. Ți-a dat forță când te simțeai pierdut și te-a însoțit când nu aveai curaj să acționezi singur. Ți-a luminat calea, să nu te rătăcești când încetezi să crezi în tine. Și-a intensificat culorile când ai fost fericit și te-a învățat ce-i responsabilitatea, chiar de o simți ca pe un jug. Acasă te-a făcut om. Nu te gândi la clasicul „acasă”, la casa natală și la membrii familiei tale. Nu. Gândește-te la locul în care te-ai născut, orașul sau satul care te-a ajutat să devii ce ești.

Timișoara e acasă pentru mine. Chiar dacă nu ar fi acasă, tot aș plăcea-o pentru că are lumină și căldură. Nu e foarte dezvoltată pe verticală, e ca o prietenă mai înaltă cu un cap decât tine, pe care o poți pupa oricând pe creștet pentru nu stă să se uite de sus, te ridică și pe tine la nivelul ei, dacă îi dai voie.

20170927_194331

20170927_194410

Timișoara e acolo pentru mine în nopțile cu lună plină și insomnie. Stă în tăcere, la intersecție de lumini din stâlpi electrici, mașini și case, și privește împreună cu mine minunea misterioasă de pe cer. O complimentează fără cuvânt, în timp ce veghează pașii hoinarilor fără somn. E de o moliciune leneșă, proiectată în ritmul nopților urbane. Ar putea întinde o mână uriașă din asfalt cu rămășițe de parcuri să o mângâie pe raze, dar s-ar putea să o distragă de la menirea ei de regină cerească din înaltul solitudinii. Timișoara respectă și e respectată.

20171021_210258

Timișoara e ca o prietenă ce-mi știe toate secretele și nu mă critică niciodată. Înțelege în tăcere. Așa e ea, cu brațele mereu deschise. Nu are nimic de ascuns, e bună ca pâinea caldă și proaspătă ca apa cristalină de izvor.  E transparentă ca paharele din cristal, care difuzează curcubee în lumină.

20171026_183502-PANO

Pot să o părăsesc oricând, dar nu se supără, știe că tot la ea mă întorc. Un „Ceau!” spus cu un ton sugrumat de drag face minuni și-mi deschide toate porțile.

20171003_184350

20171026_184049 Dacă am inima zdrențe, mă oblojește cu fâlfâiri de aripi de porumbel și-mi oferă cer senin în Piața Unirii. Mă acoperă cu malurile Begăi și-mi face pernă din frunze de sălcii. Îmi coase inima cu povești și-mi dăruiește din mândrețea ei până mă simt iar om.

20171026_184150

11391155_921299581245450_7493201445421395468_n

20171026_184442

Timișoara se oferă pe sine și nu-ți rămâne decât să o privești cu admirație pentru că nu umblă cu tertipuri, e ceea ce e și se arată pe bune. E elegantă, dar nu ca o domnișoară de pension, nu are nevoie de fasoane și canoane.

20171003_185428

Când mă bucur, se bucură la unison cu mine. Corect și drept ar fi să ciocnim o Timișoreana, dar îmi cunoaște gusturile și scotocește după o bucată de ciocolată Kandia din vremurile când era produsă în Iosefin. Nu are timp să regrete ce a pierdut pentru că în fiecare zi creează ceva nou. E puternică și cu principii înalte. Odată ce te are, te va avea mereu.

20171026_183147

20170927_193425

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s